[MihaiG]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred că fericirea aceea nu va fi cum ne-o închipuim acum, şi anume o stare de beatitudine, ci mai degrabă o împărtăşire tot mai mare din dragostea luminoasă a lui Hristos, în care este loc şi pentru durerea pentru cei nefericiţi. Probabil, însă, că durerea pentru ei va fi copleşită de comuniunea cu Domnul şi cu sfinţii, iar, pe de altă parte, purtându-i în inimă mereu, în dragoste vie, şi ei vor fi mângâiaţi, întunericul li se va mai lumina iar suferinţele vor scădea.

Vă mulţumesc pentru răspuns. Totuşi:

când vorbim despre Iad, în accepţiune ortodoxă (dar şi catolică şi protestantă), nu vorbim doar despre simpla durere a celor nefericiţi. Vorbim despre:

Zugravind iadul, Parintii nu fac decat sa reia cuvintele Scripturii, ingrosand uneori, inmultind amanuntele si materializand suferintele, pentru ca omul sa se infioare si sa se teama vazand la ce cazne vor fi dati pacatosii.


Cine e in stare sa descrie stramtorarea pricinuita lor de neputinta de a nadajdui vreodata schimbarea acestei stari si vreun sfarsit al chinului ce-i apasa sau revenirea intr-un sfarsit la o mai buna vietuire? (preluate de pe crestinortodox.ro)

În termeni lumeşti (pentru că doar această percepţie ne este îngăduită acum), chinurile iadului ar putea fi asemuite cu cele mai groaznice metode de tortură inventate de om, prelungite la nesfârşit, în veşnicie.

X, care se află în Iad, va suferi mai mult (şi veşnic) decât omul tras în ţeapă, tras pe roată, ars de viu, jupuit de piele de viu etc. etc. etc. etc. Pentru numele lui Dumnezeu - cel care va şti că asemenea chinuri îi sunt hărăzite celui apropiat lui - frate, mamă, tată, fiu, fiică - cum va mai putea să "fie mângâiat" ?!

Iată ce spune Sfântul Grigorie de Nyssa:

Tot asa, nici viata cea plina de chinuri a pacatosilor nu se poate asemana cu nici una din caznele ori suferintele ce le rabda omul pe pamant. De le-ai da orice nume si de le-ai compara cu cele mai grele torturi din lume, deosebirea dintre ele este enorma.

Cum să fii fericit, sau mângâiat, cum să-ţi doreşti să exişti pentru veşnicie şi să fi recunoscător, atunci când ştii că cel pe care îl iubeşti suferă o asemenea tortură ?!!

Iadul - ori gheena - este infatisat de Sfanta Scriptura si de Parinti drept loc de osanda, sau starea celor pacatosi, care indura pe vecie chin si suferinta, fara putinta de scapare. - preluat de pe crestinortodox.ro

Cum să trăieşti veşnic - şi încă în Rai !!! - ştiind că cei pe care îi iubeşti vor îndura veşnic chin şi osândă, fără putinţă de scăpare ?!