http://www.crestinortodox.ro/editori...ar-145231.html

Avva Longinus i-a zis avvei Akakios: „Femeia stie ca a ramas grea cand i se opreste scurgerea de sange. Tot asa si sufletul, stie ca a ramas greu de la Duhul Sfant, cand patimile inceteaza sa i se mai scurga. Cat timp traieste cu ele, cum se poate lauda ca este nepatimitor? Da sange si ia duh!“[16].

Cu alte cuvinte, nasterea omului duhovnicesc nu e posibila decat prin moartea celui trupesc, iar acest proces se constituie ca un travaliu ascetic a carui finalitate suprema consta in dobandirea Sfantului Duh. Aceasta nastere duhovniceasca implica, grosso-modo, ideea de metanoia, adica schimbarea mintii.

Pentru a intelege mai bine aceasta nastere de ordin duhovnicesc facem trimitere la dialogul dintre Iisus si Nicodim. Desi acest dialog nu a durat probabil decat cateva minute, aici s-a spus totul cu privire la ideea „nasterii“ duhovnicesti: „Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este“ (cf. Ioan 3, 6).

Avem de-a face aici cu doua tipuri de nastere:
1. Nasterea trupeasca sau dupa trup, specifica tuturor oamenilor.
2. „Nasterea“ duhovniceasca sau dupa Duh, specifica celor care se angajeaza intr-o viata duhovniceasca.
Ce inseamna mai exact aceasta „nastere“ dupa Duh?
In linii mari aceasta „nastere“ duhovniceasca inseamna a dobandi mintea si inima lui Hristos, adica a dobandi „starea barbatului desavarsit“ sau „masura deplinatatii lui Hristos“ (Efeseni 4, 13).

Sa ne gandim ce inseamna, de fapt, acest lucru?