Subiect: Blesteme, vraji?
View Single Post
  #17  
Vechi 02.01.2018, 19:59:35
Carmina33 Carmina33 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 31.12.2017
Mesaje: 7
Implicit

Am sa raspund ultimelor mesaje intr-unul singur.

Pe parcursul ultimelor 24 de ore m-au uimit preconceptiile de care ne lovim. Inainte sa postez mesajul, ma asteptam ca cel putin o persoana sa ma trimita la manastire. Am mai gasit postari din partea altor femei, iar barbatii le trimiteau la manastire. Repet, nu am spus ca e rau, dar nu e pentru oricine. Pentru mine sigur nu e. Prefer sa incerc sa indrept ce pot in lumea din afara zidurilor si sa ma lovesc de obstacole decat sa accept un abandon institutionalizat. Poti sluji lui Dumnezeu si in lumea exterioara manastirii si cred ca poti sa o faci foarte bine asa.

Mai apoi, toata lumea a preluat ideea ce sunt te miri ce manager, vreun zbir atat la lucru, cat si acasa. Nimeni nu s-a gandit sa intrebe daca e si asa. Am ajuns sa ma felicit ca nu mi-am spus profesia din primul mesaj. Ar fi interesant sa stiu cu ce va ocupati fiecare dintre cei care mi-ati raspuns. As vrea sa inteleg daca incompatibilitatea stilului de viata cu viata de familie se datoreaza unor experiente proprii sau modalitatii in care este perceputa femeia manager.

Ca sa avansam in discutie si sa fie productiva voi face cateva precizari despre mine si viata mea pentru ca in momentul acesta mi se pare ca citesc despre altcineva si nu despre mine.

Sunt avocat. Stiu, nasol. Noi avocatii traim din nenorocirile oamenilor, profitam de ei, nu ne mai saturam de bani si cate si mai cate. Unde mai pui ca ne petrecem ore intregi in fiecare zi in instante despre care se stie ca sunt incarcate cu energie negativa. Cu siguranta nu am epuizat preconceptiile la adresa acestei profesii si nici nu era acesta scopul meu.

Sunt dura cand lucrez. Nu neg asta. Pot sa trimit un colaborator la plimbare doar uitandu-ma la el urat. Nu ma intereseaza daca este barbat sau femeie, daca este de varsta mea sau cu 30 de ani mai in varsta. Daca nu intelege unde a gresit, nu am nicio problema sa ridic tonul sau sa-l scot afara din biroul meu. Nu zambesc prea mult cand sunt la munca. Majoritatea clientilor mei sunt barbati. Nu prea am cum sa schimb asta. Daca nu esti vreo urata, oricand poti avea surpriza ca un zambet sa fie interpretat gresit, iar clientul sa inceapa sa isi doreasca si altceva.

Oamenii cand ajung la mine, nu ajung pentru cafeaua aia buna pe care le-o ofer, ci pentru ca au o problema care poate nu ii lasa sa doarma noaptea. Si dupa ce pleaca de la mine, probabil ca vor dormi mai bine stiind ca are cine sa se ocupe de problema lor. Nu poti gresi cand e vorba de oameni. Cand iti stabilesti colaborarile (notari, executori, experti etc) trebuie sa iei in considerare ca omul acela poate si-a pus viata in mainile tale si nu iti permiti sa fii indulgenti cu oamenii cu care lucrezi. Nu imi va pasa de cele 20 de joburi facute bine, ma voi uita la acela unde se greseste, pentru ca o greseala poate afecta viata unui om in mod ireversibil. Ma astept ca toata lumea sa isi faca treaba bine pentru ca eu sunt cea care da ochii cu clientul, eu trebuie sa fac stategia, trebuie sa ma uit la omul din fata mea si sa decid care este cea mai buna abordare.

Am cateva oferte sa merg in case mari de avocatura. Nu plec pentru ca nu as putea sa imi aleg cazurile. Cunoasterea legii vine cu o mare responsabilitate pentru ca putem face rau oamenilor nevinovati cu ceea ce stim. Pierd foarte mult timp inainte sa iau un client. Ii analizez speta si dincolo de sansa pe care o evaluez in functie de prevederile legale, caut sa vad daca actiunea lui este morala. Iar daca nu este, nu iau clientul. Am avut clienti carora le-am reziliat contractul cu o zi inainte sa depun actiunea, dupa ce mi-a picat in mana un document care mi-a aratat ca nu e corect ceea ce vor sa faca. Am cazuri pro bono.

Modul in care inteleg sa imi fac treaba, ma face incompatibila cu o viata crestina? Faptul a ma invart in aceasta lume inseamna ca m-am departat de Dumnezeu sau de valorile traditionale? Pe acest principiu toti oamenii care ajung la un nivel in cariera nu mai au nicio sansa sa aibe o familie. Nu se mai pot mantui? Trebuie sa renunt la un job care imi place, care ma face sa ma simt utila pentru a putea sa ma implinesc in plan sentimental? Daca lucrez pe linie (nu ca ar fi ceva gresit sau injositor) voi fi o sotie mai buna?

Nu inteleg de ce persoanele cu cariera sunt privite ca si cum ar fi damnate, iar lumea lor una obscura. Nu e o groapa asa cum se sugereaza. Poti trai frumos si aici. Mi-a placut extrem de mult citatul cu camila si acul. Subtil si nu prea. Pe undeva persoana care mi-a raspuns are dreptate. Nu as putea sa merg la manastire si pentru ca imi place confortul pe care il am, pentru ca inca mai am de pus vize de pe doua continente si asa mai departe. Dar mai ales, nu vreau sa merg la manastire pentru ca nu simt ca acolo ar fi locul meu. Deci sa parcam ideea de mers la manastire pentru ca nu e adecvata persoanei care este subiect de discutie.

Revenind la planul afectiv. Nu am renuntat la un barbat pentru a face cariera. Dintr-un mesaj anterior se poate citi ca nu am stat sa imi plang de mila ca nu iese treaba asta si m-am ocupat intradevar de cariera. Ba mai mult, cand am gasit o persoana cu care am considerat ca pot sa construiesc ceva am facut astfel incat sa termin la ore rezolnabile, sa fie casa cu el la cina, chiar daca asta a insemnat sa iau mai putine cazuri.

Desfranarea nu vine la pachet cu pozitia, este un atribut al lunii in care traim. Nu am spus niciodata ca dormitorul se foloseste de la prima intalnire. De fapt in afara de a recunoaste sexul in afara casatoriei nu am spus nimic altceva. Cum nu am spus nimic nici despre modul in care ma manifest in plan afectiv. Dar totul a fost atribuit prin prisma carierei. Sunt mandra de ceea ce am realizat, dar nu imi atribui succesul mie, ci asa cum am spus, Dumnezeu m-a ajutat sa ajung aici. Mintea mi-a dat-o Dumnezeu, parintii m-au ajutat sa ma dezvolt, mi-au insuflat o serie de valori, m-au invatat sa fiu umana.

Toti facem greseli, nu inseamna ca dupa ce le constientizam le vom face din nou. Si progresam atat cat ne permite gradul de dezvoltare spiritual in care ne aflam. Nu spun ca nu e pacat sa ai relatii sexuale inaintea casatoriei. Poate ca ma gandesc ca exista altele mai grele si sunt indulgenta cu mine cand e vorba de asta, dar asta nu inseamna ca lucrurile se intampla in maniera grobiana descrisa succint in unele raspunsuri.

Noi, "managerii" nu suntem un tip de oameni diferit de toti ceilalti si cautam tot aceleasi lucruri pe care le cauta toata lumea. Si nici nu ne inchinam la numele fondatorului companiei, ci ne facem cruce tot in fata bisericii, la fel ca cei care nu au dorinte de cariera. Suntem la fel de supusi greselilor ca toti ceilalti oameni. Daca ma gandesc bine, nu avem timp sa facem asa multe pentru ca avem termene pe care trebuie sa le respectam. Si nici nu ni se impietreste inima din cauza succesului. Cateodata vedem mai multe decat vad oamanii fara cariera pentru ca ajungem in locuri in care ceilalti nu au ajuns. Si poate ne vine sa plangem pe strada vazand greutatile celorlati. Uneori si facem ceva pentru ceilalti. Si nu o facem cu gandul ca vom primi ceva, ci pentru ca s-a rupt ceva in noi cand am vazut respectiva situatie.

Revenind la sex ca inteleg ca de acolo mi se trage. Dupa cum am spus m-am spovedit, am tinut post atat cat am putut, ma rog in fiecare zi, incerc sa citesc biblia, incerc sa inteleg. Nu spun ca stiu tot. Ma duc la biserica acolo unde simt o conexiune. Ma intalnesc cu oamenii cu care simt ca am o conexiune. Nu cu gandul de a avea relatii sexuale. La cei aproape 34 de ani ai mei nu prea mai e un secret cum se intampla lucrurile, iar curiozitatea tineretii a trecut de mult.

Societatea ne ofera liberate totala intredevar. A intrebat cineva cum o folosesc si daca o folosesc. Societatea managerilor nu este lipsita de Dumnezeu. Daca credeti ca valorile crestine se regasesc doar in cercurile voastra comiteti pacatul trufiei. Va voi dezamagi, dar oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului nu sunt ahtiati dupa sex si incearca sa construiasca ceva, nu doar relatii pasagere.
Reply With Quote