[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Am citit un lucru postat de mai multe persoane, inclusiv de Geo Nektarios, pe acest forum si am impresia ca este o confuzie la mijloc.
Geo spunea zilele trecute, ca Maica Domnului a stat in Sfanta Sfintelor.
Altii spun ca Sfanta Sfintelor este in altarul biserici.
Acum eu stiu (din citit), ca Maica Domnului a stat pana la 14 ani la templu. Era un templu iudeic. Acelea nu au altar.
In temple iudeice (n-am fost), dar am citit ca femeile nici nu au voie, ele stau undeva la balcon, intr-un separeu si de acolo asculta slujba.
Nu stiu unde stau copiii.
In filmele despre Iisus si Maica Sa, se arata templul altfel, adica arata ca o curte unde se adunau toti laolalta. Mi se pare ca femeile stateau dupa o perdea, dar nu stiu sigur.
Deci va intreb atunci de unde altar in templul iudeic.

Pe urma cum aratau bisericile de pe vremea lui Iisus?
Aveau altar inchis, erau cladiri inchise ca astazi?
Se pot gasi undeva asa poze?

Si in final: ce este aceasta Sfanta a Sfintelor in altarul bisericilor si de ce se cheama asa?

Templul avea trei părţi: era curtea Templului, în care era Templul propriuzis numit "Sfânta", care era despărţit de un spaţiu mai mic numit "Sfânta Sfintelor", unde se afla Chivotul Legii. În "Sfânta Sfintelor" nu avea acces decât Marele Preot, şi acela nu oricând vroia el, ci, în mod obişnuit, o dată pe an.

Altarul este locul unde se săvârşeşte jertfa. La evrei, jertfa era sângeroasă. Numai Templul avea altar, sinagogile nu aveau.

La început, creştinii făceau Sf Liturghie în case particulare, aşa cum a fost şi prima Liturghie săvârşită de Domnul nostru. O vreme, mai mergeau şi la templu şi la sinagogi, dar persecuţia evreilor a început devreme (înainte de persecuţia romană) şi nu mai puteau merge la sinagogi. În Roma şi alte oraşe şi-au făcut lăcaşuri în catacombe, dintre care unele se pot vizita (catacombele San Sebastiano, de ex). După încetarea persecuţiilor, sub Constantin, au început să-şi facă biserici.
La început, nu exista catapeteasmă (aşa cum nu există nici acum în bisericile apusene). Apoi, în Răsărit, din cauză că iconodulii au câştigat lupta cu iconoclaştii, cultul icoanelor a luat un mare avânt, încât catapeteasma s-a dezvoltat organic, servind ca iconostas la început. O vreme, deşi bisericile aveau catapeteasmă, liturghia se făcea în naos, "pe vimă", după cum demonstrează remarcabilul liturgist ortodox rus Iurii Afanasiev.

Prin "Sfânta Sfintelor", azi, se înţelege, mai des, locul unde se aşează Trupul şi Sângele Domnului, numit încă şi Tabernacol. Mai rar, se înţelege spaţiul altarului. Prin "altar" se înţelege spaţiul delimitat de catapeteasmă şi dveră. Asta la bisericile răsăritene. La cele apusene, prin "Sfânta Sfintelor" se înţelege Tabernacolul (ultima denumire fiind uzuală), iar prin "altar" se înţelege masa pe care se face jertfa cea nesângeroasă. Spaţiul respectiv, despărţit de o balustradă la construcţiile anterioare Conciliului Vatican 2, se numeşte "sanctuar" sau "presbiteriu".

Aşa ştiu eu, dar domeniul liturgic nu m-a preocupat decât tangenţial, de aceea luaţi cele ce spun sub titlu de inventar.