Asa este. Cred ca daca nu s-a intamplat altfel pana acum este numai fiindca gestul se pare ca porneste din constiinta si nu din dragoste. De aici si "rasplata" socrilor. Adica Dumnezeu ne ofera ceea ce noi oferim, iar daca ni se pare ca nu-i tocmai... corect, atunci ne incearca sa vada de cata dragoste suntem capabili.
Stiu cum e. Am impartit casa (in Londra) cu straini si cu apropiati, timp de 9 ani. In general eu trebuia sa fac pace in disputele "doamnelor", fiindca de la ele pleca intotdeauna. Si erau uneori 3 familii (ai mei nu venisera inca, si eram singur).
Ce nu inteleg foarte clar: cumnatul locuieste in aceeasi camera cu voi? Daca da, atunci e greu, mai ales ca sunteti atat de tineri si-atunci nu-l inteleg pe el cum de accepta asa ceva. Cat despre sot, intr-o asemenea situatie, merita toata binecuvantarea lui Dumnezeu. Daca nu locuieste cu voi in aceeasi camera si isi achita chiria si toate dadoriile care i se cuvin, mi se pare ca se cade in cealalta extrema - URA - iar atunci problema vine de la tine. Eu cand mergeam la cumparaturi intrebam si pe altii din casa daca vor sa mearga cu mine, fiindca nu toti aveau masina. Dar pentru asta nu mi se parea ca am merite deosebite. Tot ce aveam eu, nu mi se datora mie, ci fiindca Dumnezeu mi-a ingaduit sa am, iar ei la randul lor, cand va ingadui Dumnezeu sa aiba, sa faca la fel cu cei lipsiti. De aici -cred, "rasplata" socrilor.
Oricum, problema este delicata si sunt convins ca adevarul este undeva la mijloc. Altii isi doresc sa aiba un frate sau o sora cu care sa imparta casa printre straini si cu care sa mearga "la plimbare", dar pe de alta parte este foarte adevarat ca avem nevoie si de intimitate si liniste, iar dependenta de cel dinafara jugului familiei, (nu neaparat cand e vorba de bani, gatit sau spalat, ci... la "spalatul rufelor" in celalalt sens), nu cred ca poate s-o inteleaga nimeni mai bine decat cel care o traieste. Dar ce poti sa faci? Pana si rugaciunea este extrem de "periculoasa", daca nu porneste din dragoste. Daca te rogi, nu trebuie sa spui ce-ti doresti, fiindca "razolvarea" dorintelor tale, i-ar putea face mult rau sotului si chiar si tie, fara sa-ti dai seama. Rugaciunea trebuie sa fie simpla: "Doamne, tu cunosti ce-i in sufletul meu! Da-mi putere sa rabd tot ce-mi trimit Tu, si oanduieste-le cum crezi ca-i mai bine!" Sa nu te vaiti si sa nu strigi "Nu mai pot, Doamne!" fiindca atunci Dumnezeu iti va da mereu mai mult necaz, ca sa-ti arate ca mai poti si sa te intlepteasca!"

Iarta-ma, daca sfatul meu te doare pe alocuri. Cred ca ai un potential extraordinar de a-i ajuta pe altii, dar atat timp cat n-o faci din dragoste, ma tem ca-ti risipesti "investitiile", trimitandu-le la... cel rau! Gandeste-te la asta. Dragostea ta va aduce la toti cei din jurul tau (inclusiv socrilor) o schimbare uluitoare. Altfel stii cum se spune: "Branza buna in burduf de caine!"
Doamne-ajuta!