Antonie Bloom sau Antonie de Suroj?

Daca imi permiti un raspuns la intrebarea din topic (desi tu ne rogi sa facem referire la textul postat, nu ma voi referi strict la acesta): eu una nu ma simt in stare sa aduc argumente despre existenta lui Dumnezeu in fata unui ateu. (Iar celoralti nu mai este necesar sa le aduci argumente.) Dar oare argumentele ar fi suficiente? Sau trairea/ experienta fiecaruia? Parca si in textul postat este exemplul tanarului care s-a lasat convins de o persoana mai inteligenta/ experimentata, dar ulterior si-a dat seama ca el nu avut nicio experienta religioasa.
Prin urmare eu cred ca este mai degraba voia lui Dumnezeu de a-i trezi constiinta adormita unui ateu. Noi am putea ajuta cu rugaciunea. Desi uneori ma tem ca rugaciunea mea sa nu aduca in viata ateului niste necazuri, stiut fiind ca de multe ori necazurile mari sunt cele care ne indreapta spre Dumnezeu.
Ar mai fi rugaciunea catre Dumnezeu de a pune pe buzele noastre cuvintele cele mai bune intr-o discutie cu un ateu, astfel incat acesta din urma sa ramana cel putin pe ganduri, sa ia cel putin in calcul existenta lui Dumnezeu.