Citat:
În prealabil postat de Gabriel86
mi-am dat seama ca sunt fate serioase,dar acelea nu ies in evidenta ci trebuie sa le descoperi.
|
La prima vedere, pare o platitudine. In realitate, multi barbati gresesc netinand cont de aceasta banalitate.
Cu actuala mea sotie am fost coleg de liceu si de clasa. Si totusi, nu cred ca am schimbat mai mult de 50 de cuvinte cu ea, in 4 ani de liceu. Fetele care ma atrageau atunci erau acelea care, cum paseau pe poarta liceului, mergeau la toaleta si isi saltau sarafanul cu vreo 20 de centimetri. Se machiau de la 14 ani si se hlizeau cu baietii pe coridoare. Pe acelea ne bateam. In schimb, fetele cuminti erau mereu la "si altele". Dar m-a ferit Dumnezeu de a ma insura cu vreuna din primele, si mi-a dat pe una de la "si altele".
Citat:
|
dar singuratatea asta este foarte grea.
|
Numai sa nu va uitati vorba asta!
Platon scrie undeva (dar, bineinteles, nu mai stiu unde) ca, odata, un tanar vine la Socrate. "Maestre, am nevoie de un sfat! Iubesc o fata." "Asa. Si ? Care este problema, fiule ?". "Nu stiu ce sa fac. Sa ma insor ? Sau sa nu ma insor ?" "Fiule: problema asta nu are solutie. Daca nu ai sa te insori, iti va parea rau ca nu te-ai insurat. Iar daca ai sa te insori, iti va parea rau ca ai facut-o. Asadar, fie ca ai sa te insori, fie ca nu ai sa te insori, iti va parea rau".
Acuma, trebuie observat ca Maestrul era, totusi, insurat. Si nu cu oricine, ci cu Xantipa, care a ramas in istorie ca prototip de nevasta acra. Si totusi, din "Apararea lui Socrate" intelegem ca Maestrul a avut cele mai frumoase cuvinte despre ea pe cand se afla in anticamera mortii, pregatindu-i-se paharul cu otrava.
Urmatoarele doua invataminte sunt de desprins de aici:
-sa va amintiti mereu, cand veti fi insurat, ca a existat o vreme in care singuratatea vi s-a parut un lucru greu pana peste poate.
-ca, pana la urma, nu e neaparat mai rau sa fii insurat. Chiar si cu Xantipa...