Citat:
În prealabil postat de CristianR
Este unul dintre multele paradoxuri ale credinței, pe care, pentru a o trăi, trebuie să-ți întorci lumea cu susul în jos, căutându-ți fericirea, bucuria, pacea, împlinirea, în cele disprețuite de oameni: în sărăcie, în postire, în nedormire, în însingurare.
|
Poate că nu trebuie să căutăm cu dinadinsul lucrurile acestea, ci doar să le primim, atunci când Domnul le rânduiește... să le primim cu credința că Domnul ni le trimite cu un scop, cu nădejdea și liniștea că le vom putea duce, căci Dumnezeu nu ne dă doar încercarea, ci și mâna de ajutor de a o scoate la capăt.
Citind tot felul de cărți despre sfinți și încercări duhovnicești, se întâmplă să tânjim după anumite nevoințe, experiențe... căci sunt prezentate ca lucruri de laudă.
Dar poate nu suntem pregătiți pt ele. Sau scopul nostru poate fi lauda. E greu să nimerim să avem atitudinea "potrivită". Dar lumea e o arenă a încercărilor, avem o viață de antrenamente și un Tată în ceruri care ne veghează creșterea :-). Lăudat fie numele Lui!