[Petru7]

Foarte bun thread și remarc toate postările ca fiind foarte serioase.

Trebuie însă să fac și o remarcă negativă. Călugarii în asceza lor duhovnicească urmaresc să ramână în ascultare și unitate în Hristos între ei și din pricina asta orice ispită ce izbutește să-i distragă de la împlinirea ascultării e socotită ca fiind de la o unealtă a satanei dezbinatorul. La oamenii din lume singuratici și cu ascultare puțină de Hristos încercarea pe cont propriu de a rămâne fără memorie, visuri, imagini, filme, închipuiri și fără gânduri, idei, filozofii, formule, sloganuri, discuții, obiceiuri-tabieturi sau chiar de a rămâne așa ca o plantă meditativă fără cuvinte, pe termen lung, poate fi periculos. Pot apărea stresuri auto-întreținute sau dorințe pătimașe pentru răspândirea unor griji lumești deșarte cu valoare de mare ”ascultare” habotnică, de biserică, de tradiție, de viața monahală. Stergerea, uitarea și resetarea, chiar trezirea la realitate poate deveni o ocupație spirituală coruptă, deviată, strâmbă ce poate pune în pericol sănătatea mentală și fizică a omului sau a credinciosului care fără să-și dea seama își târăște sufletul cu de-a sila în trufie sălbatică și în iubirea de sine, păcătos-desfranată, ascunsă și travestită în fericire, în stări plăcute de bine. Totuși a urma sfinților călugări așa cum poți și cum te pricepi mai bine este mai de dorit decât a urma oamenilor lumești și grijilor lumești.

Zicea un ziarist celebru că visele, vedeniile, halucinațiile, sunt excreții-dejecții ale creierului care încearcă să elimine otrava, veninul și minciuna inoculată peste zi sau pe termen lung.