Cred ca unui om care simte si traieste crestin-ortodox, toate discutiile legate de ecumenism, in termeni care mai de care mai neeleganti si chiar violenti, nu-l pot lasa decat nedumerit. Imi zicea un parinte mai demult: "Nu stiu de unde atata tam-tam pe ecumenismul asta. Cred ca cei care fac zarva sunt cei care nu se pot concentra la mantuirea lor si vor sa-i mantuiasca pe altii, aparandu-i de ecumenism! Pai, miscarea ecumenica are vreo 100 de ani. Eu, ca preot liturghisitor de cateva zeci de ani, nici nu mi-as fi dat seama ca exista o miscare ecumenica daca nu-mi spuneau altii."
Personal, consider ca sub stindardul antiecumenist sunt camuflate - in cazul fericit - sentimente nationaliste(sentimente nobile, de altfel), dar mi-e frica si de faptul ca multi folosesc aceste discutii doar pentru a se evidentia (am dovezi!), neinteresandu-i, in fapt, miezul problemei.
Pana una alta, vorba parintelui Paisie Olaru: Cand m-oi vedea cu mana pe clampa usii raiului, ma voi gandi si la trebuirile astea, pentru ca mantuirea mea depinde de mine si de Dumnezeu, iar a altora de ei si de Dumnezeu. Daca-i iubesc pe altii trebuie sa ma mantuiesc pe mine si poate mai trag cativa. Invers... eu stiu?
Cred cu tarie ca Hristos este "inca" mai puternic decat masoneria, iar cei pe care ni i-a randuit sa ne conduca trebuie urmati (pana la pacat!). Atitudinea anti-erarhica a autodeclaratilor "anti-eccumenisti" mi se pare a fi cam protestanta.
...Nu mai scriu sa nu tulbur pe cineva. Daca nu... mai discutam.
doar cu ganduri pioase!
|