Sfantul Chiril al Alexandriei talcuieste foarte frumos aceasta minune a Invierii lui Lazar.
A scos pe mortul rau mirositor, dupa a patra zi de la moarte, din mormant si a poruncit celui legat si impiedicat, sa umble. Si indata moartea a fugit de la el si mortul s-a miscat, izbavit de putreziciune. Lepadand raul miros al acesteia, a iesit scapat de portile mortii si neimpiedicat de legaturi. Eliberat de acoperamantul fetei, care-i oprea vederea, a alergat neimpiedicat spre Cel ce l-a chemat, cunoscand glasul Stapanului. Caci cuvantul avea putere dumnezeiasca si porunca imparateasca avea puterea sa desfiinteze moartea si sa inlature stricaciunea, fiind dovada unei puteri mai presus de ratiune.
Socotesc ca Lazar este un simbol general. El era din Betania, care inseamna „casa ascultarii.” El s-a imbolnavit, insa pe urma s-a insanatosit, pentru ca era prieten al lui Iisus. Deci nu trebuie sa-si piarda nadejdea nici cel ce se afla in raul extrem. E bine sa nu se imbolnaveasca cineva, dar, daca se imbolnaveste, sa se roage ca sa nu-i fie boala spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu.
Deci se poate vedea ca cel ce urmeaza lui Iisus iese la glasul lui Iisus inca legat si strans de lanturile pacatelor, facandu-se viu fiindca a ascultat prin pocainta de glasul lui Iisus. Dar pentru ca nu s-a dezlegat inca de legaturile pacatului, nu poate umbla pe picioarele lui liber, nici nu poate face lucruri deosebite in mod dezlegat, avand mainile legate si picioarele tinute in legaturile celor morti. De aceea, are vederea acoperita de nestiinta. Dar, dezlegat si inviat prin porunca lui Iisus, porneste pe aceasta cale, incat ajunge sa fie in unire cu Iisus.
|