[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Profetul de carton

Domnule "nutucutu" nu are nicio legatura exemplul dat, cu alegerea unei meserii,fie doctor, fie inginer; aici e vorba de "darurile Duhului sfant", pe care carismaticii catolici spun ca le au, intrebarea mea este "de ce nu si le-ar dori si restul catolicilor, care sunt majoritari", si "de ce Biserica catolica nu a avut pe toata durata existentei ei pana in prezent aceste daruri, si le are incepand cu o data recenta si nu per ansamblul ei ci in cadrul unei minoritati".

Doama nutucutu (fiindcă este vorba de o utilizatoare care aparţine sexului frumos) a încercat să vă transmită ideea că oamenii sunt diferiţi. Ca urmare, în Biserică există o pluralitate de feluri de a ne ruga, de moduri de a-L urma pe Domnul şi, în anumite limite, chiar în teologie şi credinţă. Ca să înţelegeţi mai bine: toţi călugării ortodocşi se îmbracă în negru. Vrei să fii călugăr ortodox ? Atunci trebuie să te îmbraci în negru. Dimpotrivă, lumea catolică este mult mai "colorată". Unii călugări catolici se îmbracă în negru, de exemplu iezuiţii. Alţii se îmbracă în maro şi îşi trag o frânghie înm jurul mijlocului: sunt franciscanii minoriţi. Alţii se îmbracă în alb şi în loc de frânghie au şiraguri cu mărgele de lemn: sunt ioaniţii. Din faptul că există un ordin de călugări catolici care umblă desculţi, nu trebuie să înţelegem că toţi călugării trebuie să umble desculţi.

Pe mine nu m-a dăruit Duhul Sfânt cu darul de a cădea ca fulgerat. Nici nu cred că Îl urmez pe Domnul mai bine umblând desculţ. Prin urmare, asemenea moduri de manifestare a credinţei nu sunt haine pentru mine, ceea ce nu înseamnă că cineva care ar practica asemenea practici nu ar fi creştin sau catolic. În schimb, m-a dăruit Duhul Sfânt cu o bucurie inexprimabilă de a asculta muzica de orgă. Un motet mă înalţă pe mine mai mult decât 1000 de fâlfâieli din mâini. Ar fi putut fi altfel, s-ar fi putut să mă simt mai înălţat dacă particip la Sf Liturghie pe piciorange (catalige). Dacă ar exista mai mulţi ciudaţi, ca mine, care să găsească că sunt mai aproape de Cer pe piciorange, nu ar fi nicio problemă să se întrunească şi să meargă la episcop sau chiar la Papa, să le ceară permisiune pentru asmenea cult particular. Probabil că episcopul, sau Papa, le-ar cere să redacteze un regulament. Apoi, ar cerceta dacă există ceva contrar Bibliei sau Sfinţilor Părinţi în acel regulament. Dacă nu există, ei vor aproba Congregaţia Creştinilor Pe Picioroange, la început provizoriu (ad experimentum), apoi, după o vizitaţie apostolică în care constată progresele noastre spirituale pe picioroange, ori dacă acest lucru nu ne-a smintit cumva, vom beneficia de aprobare definitivă.

Ei bine, exact acelaşi lucru se întâmplă şi cu carismaticii. Avem autoritate care ne spune dacă cineva este catolic sau nu este catolic. Avem episcopi şi îl avem pe Papa. Dacă ei, pe care i-a pus Domnul ca să supravegheze şi să conducă Biserica, spun despre carismatici că sunt catolici, nu cumva ar fi o îndrăzneală cam mare pentru mine să susţin contrariul ? Cu ce autoritate aş face-o ?

Şi nu ar fi asta o manifestare de orgoliu şi spirit sectar de tip "Biserica suntem noi" ? Ceva de genul "numai noi, catolicii de tradiţie bizantină, suntem adevăraţii catolici. Romano-catolicii, siro-malabrezii, antiohienii şi Creştinii pe Picioroange vin direct de la necuratul !" ?