[konijiro]

De când există ştiinţa.

Da? Sa inteleg ca Giordano Bruno nu se ocupa cu stiinta? Sau Galileo?

Sau sa inteleg ca Biserica Catolica a imbratisat din secunda 1 heliocentrismul?

Secularismul a fost întotdeauna o opţiune.

Secularismul a fost o optiune mult mai de nisa decat este acum. In plus, cam ce sanse aveai la o educatie in Europa secolului 17 daca te declarai ateu, sau macar agnostic? Sau daca vorbeai despre separare dintre Stat si Biserica?

domnul Dragomir a arătat că ştiinţa exactă şi religia nu sunt în nici un caz incompatibile

Domnul Dragomir a aratat doar ca, in cazul unor clerici, conflictul nu exista, sau a fost rezolvat cumva. Insa e cale lunga de la niste cazuri particulare pana la a spune ca nu exista nici un conflict intre religie si stiinta.

In America, din anii '80 incoace, se tot incearca introducerea creationismului in scoli, introducerea unor legi cu origine biblica, etc. Toate astea dublate de un anti-ilectualism agresiv.
Si nu vorbim despre niste grupuri de minoritari, ci de grupuri foarte bine ancorate financiar si politic.

Despre Romania, unde evolutionismul e disparut din manuale o perioada, e tot asa, nu exista conflict? Atunci de ce la orele de religie la care am asistat eu preotul care preda repeta ad nauseaum ca stiinta e un moft, si doar religia are raspunsurile, indiferent de intrebari?

Exact, dar despre anumite aspecte ale realităţii, nu despre toate. Pretenţia religiei ştiinţei, conform căreia ştiinţa poate rezolva toate problemele, este culmea ridicolului.

Da? Si cine trage linia de separatie, si pe ce baza?

Stiinta a rezolvat o gramada de probleme si a obtinut raspunsuri care pareau imposibile acum o vreme. Sa spui ca stiinta nu va rezolva niciodata anumite probleme te pune in aceeasi postura cu pastorul care se uita la fulger, acum 2000 de ani, si era convins ca nimeni nu va afla vreodata ce este de fapt.

Religia ce a rezolvat, dintre problemele asupra carora are "monopol". Concret, va rog.

Iar aceste întrebări sunt apanajul religiei prin definiţie, pentru că religia are ca obiect relaţia om - divinitate, iar valorile morale veritabile sunt cele dictate de divinitate.

Serios? Si daca religia e singura care ar trebui sa se ocupe de moralitate, cum de societatile religioase sunt si alea mai imorale, cand vine vorba de statistici legate de criminalitate? Cum de in America, majoritatea covarsitoare a detinutilor sunt crestini, nu atei?

Mai exact, unde se vede moralitatea asta inalta, propovaduita de religie, in plan concret?

Si inca ceva: daca religia e cea care se ocupa de moralitate, cum e posibil ca in Biserica Catolica sa existe preoti care violeaza copii in mod repetat, si cand se afla, se puna batista pe tambal, si sunt mutati in alta parte, unde continua? Asta e moralitatea superioara de care vorbiti?

Sau unde era Biserica Catolica si a sa moralitate inalta cand mii de oameni erau vanati si vanduti ca niste animale in Evul Mediu? Unde era cand se discuta despre drepturi egale pentru femei? Si daca Biserica Catolica didn't know any better, ce rost mai are sa pretinda ca are o relatie speciala cu Dumnezu pe canalul moralitatii?

Biserica vorbeste despre moralitate pentru ca este unul dintre putinele domenii unde stiinta este inca la inceput, si Biserica are nevoie din ce in ce mai mare de a-si justifica existenta. Daca pana acum cateva sute de ani putea oferi raspunsuri scoase din burta in orice domeniu, acum nu mai e cazul.
Moralitatea e unul dintre ultimele bastioane ramase, dar stiintele cognitive avanseaza si ele, exista deja anumite raspunsuri, si sunt convins ca vom avea si mai multe in viitor.

Revelaţia divină.

Da? Si care e metoda de testare a validitatii revelatiilor divine? De ce revelatiile divine pe care le are un catolic sunt adevarate, iar unele pe care le are un musulman nu? Sau un mormon?

Fiecare e cu halucinatia lui, in functie de timpul in care a trait si zona geografica. Cum le deosebim, fara putinta de tagada?

Dacă prin verificarea la care vă referiţi în partea bolduită înţelegeţi verificare ştiinţifică, mă tem că vă plasaţi în afara unei discuţii raţionale, la fel cu un om căruia, când i se spune că Michelangelo e un mare pictor, sau că o simfonie e înălţătoare, ar întreba: "cum s-a dovedit asta experimental, ştiinţific ?"

Dar nu despre asta e vorba, asa-i? Nu discutam despre motivele pentru care lui Ion ii place jazz-ul, iar Mariei manelele.

Ma refer la Univers si la legitatile sale. Ce legatura au trairile interioare ale unui individ cu modul in care functioneaza Universul?

Toate textele religioase conțin o multitudine de afirmații faptice, punctuale, legate de lumea asta reală, în care trăim. Și dacă anumite lucruri funcționează așa cum scrie acolo, sau dacă anumite lucruri s-au petrecut așa cum scrie acolo, se constituie în obiectul de investigație al științei.

Problema e ca, odata abordate stiintific, s-a aratat ca mai tot ce avea de zis religia pe tema celor mai de sus a fost gresit.

Stim astazi ca nu a existat un cuplu primar de oameni, lucru dovedit de genetica moderna.
Stim ca nu a exista un potop global, stim ca acel calcul bazat pe generatiile din Biblie nu produce varsta corecta a Pamantului.
Istoria nu consemneaza uciderea pruncilor din Egipt, si nu e un singur cuvant scris, nicaieri, despre oameni care invie in numere masive.

Deci ce faceti in legatura cu asta? Nu puteti nega stiinta, pentru ca deja ati spus ca Biserica Catolica o sustine. Si atunci ce a ramas? Acceptam un text care, cu toate ca se presupune ca a fost revelat divin, e partial mincinos.

Si din moment ce e clar ca o parte din respectiva carte e science fiction, cum separam pasajele adevarate de cele false, daca nu avem o metoda sa o facem?