[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cand vorbim de o anumita profesie este de preferat sa avem o predispozitie, afinitate, talent - sa fim realisti cu privire la propriile capabilitati si sa ne orientam activitatea in consecinta.


Cand insa ne referim la performante spirituale, chiar daca nu suntem inzestrati genetic - a incerca, a crede in ceva bun - este intotdeauna un pas urias.

----

Si-un baiat, cat de mic,
Suie muntele ca-n zbor
In lumea copiilor

Bratul e mai voinic,
Visul mai cutezator
In lumea copiilor.

----


Pentru cel ce crede , toate devin posibile,

iar usile se deschid.

Da, Florin, e dulce bombonica, îmi amintesc. Numai că nu se poate trăi doar cu bombonele. Chiar şi copiii îşi amintesc asta, când le e cu adevărat foame.
Pentru cel ce crede se închid multe uşi. Pe unele şi le închide singur credinciosul, altele îi sunt închise deseori dureros (sunt multe exemple tari printre prooroci). Atât de multe încât uneori omul nu mai ştie ce să creadă şi se trezeşte în mare război, până şi cu Dumnezeu. Dar aceasta îi e de folos, ca să poată înainta pe drumul care a început cu Uşa Cea Adevărată, Uşa Milostivirii. Totuşi, la început totul pare simplu şi roz-bombon. Tocmai din acest motiv sunt puţini cei care îndrăznesc să se rupă de minciunelele frumos colorate şi ambalate. Şi rămân în eternul început, deşi fuseseră chemaţi la mai mult, mereu mai departe...

*
Aşa cum arată experienţa şi Tradiţia Bisericii, sunt mari deosebiri de înzestrare şi în "cele spirituale". Unii au fost de mici înclinaţi spre activităţi contemplative, spre trudă, spre seriozitate, spre bunătate, spre ascultare, spre înţelepciune etc. Găsim foarte multe exemple în "Vieţile sfinţilor" şi în alte biografii.
Unul ca Pavel, de exemplu, sau ca Ioan Hrisostom sau ca Sfântul Augustin s-au remarcat de timpuriu va avînd o dotaţie remarcabilă. A fost nevoie, în cazul lor, doar de o orientare nouă, de Altoi.
Dar chiar şi biografia lui Buddha este exemplară în acest sens. Atât cât se ştie despre el, reiese că Buddha a fost un copil foarte dotat care anunţa o mare performanţă spirituală ulterior. Păcat că nu a apucat altoirea... Deh, nu venise plinirea timpului...

https://www.tititudorancea.org.ro/z/...lui_buddha.htm
Foarte curand, tanarul print ii uimeste pe profesori si pe intelepti prin cunostintele sale. Nici la exercitiile fizice, calarit si tras cu arcul nu il intrece nimeni. Crescand, capata o infatisare placuta: textele il descriu ca fiind subtire, cu pieptul larg, cu ochii mari, cu pielea stralucitoare si cu atitudine impunatoare.
Printul petrece ore in sir in minunatele gradini ale palatului, unde, langa lacuri acoperite de lotusi, se lasa in voia unor delicioase contemplatii. Intr-o zi, Siddharta pleaca pe camp cu tatal sau, care ii arata brazdele de pamant intoarse de plug. Tanarul print vede frumusetea peisajului, dar vede, de asemenea, si suferinta bivolului, osteneala taranului si moartea ramelor taiate de brazdar. El vede in natura, in lupta pentru viata, in legea celui mai puternic, moartea celor slabi. Dragostea sa pentru fiecare freamat al vietii este atat de puternica, incat ii cere tatalui sau sa ramana in acel loc pentru a medita. In ciuda miscarii Soarelui, umbra arborelui care il protejeaza ramane nemiscata si Siddharta cunoaste primul extaz.