"deci am impresia ca relatziile inainte de casatorie sunt doar curvie, pe cand in casatorie sunt preacurvie sau adulter.... asha ca mult mai grave..."
Sa ne ferim, fratie de asemenea judecata...
Ca riscam sa cadem de-a dreapta. Nu zic, e bine sa fie casnicia libera de patima, sa nu fie ingreunata inima niciunuia dintre soti, sa fie in pace si in iubire curata.
Dar cine cauta sa fie intru toate in legamant nu se cununa ci se calugareste...
Cununia e taina, iar taina e de la Domnul.
"Deci ai vazut cum spune Hristos, relatzii ca shi cu o sora, dar nu oricefel de sora ci asha cum ai avea cu o sora DUHOVNICEASCA shi pe care o respectzi ca pe o sfanta... intru Hristos..."
Aci nu suntem de acord... Intre sot si sotie nu trebuie sa existe venerare de niciun fel - amandoi sunt un trup, iar cu trupul lor sa se inchine lui Hristos... Sotul sa iubeasca sotia, sotia sa iubeasca sotul cum se iubesc madularele trupului intre ele si cum lucreaza fara incetare unul pentru altul...
Nu ca pe o sfanta, in niciun caz, ci ca pe sine insusi, ca parte a lui si a trupului pe care l-au primit la cununie, asa ar trebui sa se vada unul pe altul.
Sfintenia se recunoaste la altii, la sine niciodata, pentru ca atunci nu ar mai fi sfintenie...
Desigur ca se poate intina trupul cel binecuvantat la cununie, iar pacatul e pacat si inainte si dupa, dar dupa cum stim exista scapare de pacat si izbavire, prin taina marturisirii si prin cuminecare.
Asadar s-o incurajam pe Daniela, sa nu o speriem. Si mai ales sa nu judecam in locul lui Hristos, stii dumneata de ce, mai bine ca mine.:satisfied:
Fiecare cu inima lui, catre Hristos sa ne aruncam si la El sa cerem intarire si iertare.
@Daniela: Indrazneala e buna, dar nu aci, ci catre Hristos, cu duhovnicul martor, la spovedanie. Daca ai indrazneala ai mai mult ca mine, care ma poticnesc de multe ori de rusine...
Tocmai acea obsesie este din patima, patima e rea, iar de ea nu scapi decat cu ajutorul rugaciunii si postului, cu indrumarea duhovnicului... Mie mi-a fost de ajutor parintele duhovnic cu doar o singura intrebare, mai mult retorica, dar care a deschis in inima si in mintea mea o usa, o usa de iesire catre Calea cea dreapta..
Efectele de care vorbeam mai sus sunt si aceste "obsesii"... E o lupta cu ispita, in care cel rau ne incearca, ne trimite ganduri si intrebari si ne perpeleste, mai ales in singuratate, mai ales cand ne gandim sa ne plecam genunchiul la rugaciune, etc.
De multe ori cadem si credem gandurile si impresiile respective, credem ca suntem "obsedati", ca suntem patimasi, dar patima respectiva nu vine din firea noastra ci din ascultarea de cel rau... Rugaciunea care ajuta este "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul/ pacatoasa".
Pe mine ma ajuta mult Hristos pentru rugaciunea aceasta, mai ales cand ma simt stramtorat sau ispitit greu.
PS pt vsovi: Nu cred si nu voi crede vreodata ca ar zice Hristos "daca nu voi reusi"... Nu exista "daca" la Domnul, nici "nu voi reusi".
E prea umana aceasta cugetare, e o proiectie a umanitatii.
In Ghetemani nu s-a luptat umanitatea cu Dumnezeirea in Hristos ci s-a aratat omul din Fiul lui Dumnezeu, ca toti cei care aud si afla despre El sa stie ca a fost SI om si ca a fost mereu purtator al crucii, pentru noi si pentru a noastra mantuire.
|