Frate vsovi, o fi cum zici dumneata, ca ma stiu nevrednic si ca nu cunosc Cuvantul nu e de mirare pentru unul ca mine.
Dar starui si zic - nu din mandrie, penru ca ce mandrie pot eu invoca- rogu-te, spune-mi si mie de unde ai invatatura asta, de unde stii ca e Cuvantul lui Dumnezeu?
In Sfanta Evanghelie nu este, in ce scriere ai gasit textul? Mie unul nu mi-a clintit credinta in Hristos, ci mi-a clintit increderea in ce ai scris dumneata - sa ma ierti, nu caut a te tulbura, ci doar a te cerceta. Nu din curiozitate ci din dorinta de a intelege.
Referitor la Cuvant: La "Daca vrei sa imi urmezi Mie..." zice sa ne purtam crucea in fiecare zi. Asadar Hristos intinde mana, iar noi cu crucea noastra fiecare ne cautam calea catre El. Ce are El de reusit a reusit si reuseste continuu.
Noi suntem cei care putem sa nu reusim. Asupra noastra e balanta. Noi o putem inclina, cu ajutorul si cu lucrarea Duhului. Asadar daca e un "daca" e al nostru, nu al Lui, daca e vreo nereusita, e a noastra.
Aici cred ca suntem de acord, desigur, ca din respect si din iubire pentru persoana fiecaruia dintre noi ingaduie Dumnezeu sa avem alegerea. Eu nu am vrut sa subliniez altceva...
Te-am intrebat de sursa acelui text pentru ca vad ca ai gandul cel bun si nu marturisesti stramb, dar textul acela mi se pare oarecum ... altfel decat cuvantul clar si viu al Evangheliei... E poate o traducere mai putin reusita, sau poate cine stie...
Rogu-te nu te intrista din pricina mea. Nu ma clintesc in credinta mea (care desi e mica, este) nici pe dumneata nu ma supar. Nici de jurat nu ma jur ci doar ma tin de ce stii si marturisesti si dumneata, la Crez: Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul... Si Unul Domn, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel de-o Fiinta cu Tatal... Si intru Duhul Sfant, Care din Tatal purcede. De unde nu ramane loc pentru "daca nu voi reusi", sa ma ierti. Este mult loc pentru "Daca nu VETI reusi"... Este loc pentru asta din pacate mult, se umple Pamantul... Dar din pricina noastra, nu a Lui.
Inca odata: sa me ierti si dumneata ca nu am cautat sa te tulbur si sa nu crezi ca sunt manios ori necajit, nici din pricina dumitale, nici din pricina altora.
De mandru, recunosc si ma caiesc, ca sunt. Si mai ales la vorba. Dar nu te supara, te rog, daca ai rabdare, mai bine roaga-te si pentru mine. Voi face si eu la fel pentru dumneata. Mai mare ajutor vom avea amandoi prin asta.
|