[ioan67]

În prealabil postat de Seraphim7

(49 de ani,atâția ar fi avut si tata).

Inteleg... Imi pare rau. Si tatal meu a murit cam la aceeasi varsta, iar eu eram abia adolescent si nu stiu daca am traversat corect, nici pana azi, travaliul doliului. As fi avut nevoie mai ales de sfaturile/indrumarile lui, atunci cand am avut de facut alegeri/decizii importante, cheie pentru viata. Si simpla prezenta imi era o bucurie si imi dadea multa incredere, liniste...:) De aici o anumita nesiguranta, uneori, la mine. Insa ma straduiesc sa traiesc cu asta si pe de de alta parte am destule "mosteniri" de la el care ma ajuta mult, ca si cum ar fi el insusi de fata si m-ar indruma.

În prealabil postat de Seraphim7

Da,eu înțeleg că e nevoie să am si eu un "master",dar ce sa fac,dacă nu il am,mă las călăuzit de mirajele mele.Însă faptul ca nu am eu așa ceva,asta nu infirmă ceea ce văd că există,sau nu există.Cu cat afli mai multe cu atât ești mai îngrozit.

Uneori asa e. Lumea nu mai e atat de frumoasa si nevinovata ca atunci cand eram copii..:) Dar sunt multe leacuri la asta. Unul, la care eu tin mult, este sa imi delimitez aria de posibilitati. Ce nu sta in puterea mea trece pe locul secund. Fac si eu ce pot, incercind sa fiu in acord cu prioritatile situatiei, ata cat imi dau seama de ele. De ce sa ma ocup de ceva care ma depaseste? Asta mi-ar da si mai mult sentimentul de lipsa de control si mi-ar aduce nenumarate rani. E bine sa ne ridicam cu prudenta stacheta si sa ne ocupam de ceea ce putem face, cat de cat. De aici vine multumirea, simtamantul ca nu traiesti in van, bucuria muncii facute care iti da sens si acel placut simtamant de putere personala. In schimb, daca ne stabilim eroic munci prea grele sau prea departate de aspiratiile care ni se potrivesc, incepem sa experimentam tristetea, nemultumirea de sine, dezamagirea, neputinta... Incep depresiile si toate celelalte. Nu ne ajuta asta. Asa am bagat de seama ca se intampla cu multi oameni.

În prealabil postat de Seraphim7

Iar eu aleg mai bine să ma bazez pe rațiunea asta a mea tulbure,decât pe o credință într-un sistem creat de oameni în scopul controlarii si manipulării.

Da, dar pe coana ratiune ne putem baza doar pana la un punct. De acolo e bine sa vedem si ce zice ratiunea altora. Nu oricare altii, ce-i drept, ca sunt destui rataciti si orbi pe lume, care isi inchipuie ca se pot trage de sireturi cu oricine. Da-le pace... Pune si tu o lumanare pentru ei, din compasiune sincera, ca in definitiv sunt oameni cu probleme mari, macinati de multe tare vechi, netratate.
Altii, insa, pot fi folositori pentru tine. Avem in Biserica multi oameni zdraveni si generosi. Avem prin carti multe invataturi de folos. Acuma, fiecare isi ia, vrind nevrind, ce crede ca i se potriveste. Poti face si tu asa, dupa cum iti sopteste inima, ratiunea.

În prealabil postat de Seraphim7

Nu vezi ca saracii oameni,mai ales ortodocșii nostri ,cat de depersonalizati sunt,par asa niste zombii.

Peste tot sunt zombi, si noi suntem uneori...:) Acuma, cine stie ce limite are fiecare si pe mana cui a cazut sau pur si simplu cum ingaduie Dumnezeu sa traim din ratiuni care tin si de Pronie. Dar tot printre ortodocsi vei gasi multi oameni de isprava, daca vrei sa ii cauti. Nu Ortodoxia ii tampeste pe oameni, ci alte lucruri, mult mai nefiresti... Eu m-am convins ca in Biserica fiecare isi poate gasi locul si rostul, daca nu se repede aiurea si daca stie/invata sa fie modest. Iar daca nu ai un duhovnic potrivit, poti sa cauti, cu gand simplu ca atunci cand cauti sa iti implinesti orice alta nevoie. Si cu gandul inaltat la Dumnezeu, ca rugaciune. Nu trebuie sa exaltam lucrurile astea, a avea un duhovnic e un lucru firesc. Faptul ca traim firesc tot mai rar si mai putin, nu trebuie sa ne duca la alt nefiresc - la exaltarea firescului...:) Da la o parte faptul ca la noi sunt multe isterii, stridente si ca lumea pune patima in povesti asazise bisericesti. Atat ii duce capul pe unii, asa inteleg ei, treaba lor... Asa le-o fi masura de increstinare. Tu respect-o pe a ta, ca asta e singurul fapt real pe care te poti baza si in care lucreaza Harul.

În prealabil postat de Seraphim7

E un comportament medieval,mai ales la pelerinaje.

E multa emotie si sunt multe probleme, suferinte, deficiente de toate felurile... Multi oameni sarmani, unii disperati. Incearca sa intelegi si vezi-ti de folosul tau, cum ziceam. E mai intelept si e pragmatic asa.

În prealabil postat de Seraphim7

Sau săracii multi sunt bolnavi sau au probleme și se aruncă în misticism sau izolare ,cand ar putea pur si simplu să le infrunte,să nu mai fuga de realitate.

Ei da, usor de zis...:) Dar noi suntem nitel autisti unii in raport cu altii si nu avem deprinderi de intrajutorare desi ne laudam mult cu asta...:) Asta-i nivelul azi pe la noi, ce sa-i faci si, vrem nu vrem participam si noi, fiecare, la asta. Nu e mai bine sa te dedici alor tale?, cate vreme lumea noastra nu o poti schimba.

În prealabil postat de Seraphim7

Asta a devenit biserica,si de fapt asta a fost mereu.O mână de oameni au hotarat pentru restul.Elita a controlat plebea,iar inițiați sau sfinți ,marea majoritate mai întâi au fost anatemizati sau asupriti de biserică,iar pe unii abia după moarte,văzând ca lumea îi venereaza ia luat în folosul ei.Numai că asta e marea problemă si azi.Majoritatea nu vor să fie treziți din acest film iluzoriu cu perfecțiunea bisericii,fiindcă ea de fapt musamalizeaza orice păcat al ei,si le evidențiază doar pe ale celor din "lume".Sau mai ales teologia bisericii,e cel mai naiv tratat academic sa zic asa,majoritatea o cenzură ,ca si la conunisti,sau oricr stat totalitar,doar ca să se potrivească cu sistemul.

Ei, nu stiu daca e chiar asa, intru totul. Da, o fi si ce spui tu, dar sa ne amintim ca Biserica e formata din oameni. Ca urmare, multi fac prostii cu carul, altii mai gresesc, altii sunt painea lui Dumnezeu.. Oameni si oameni. Important e sa-i gasesti pe aceia de la care ai ce primi si sa le arati la randul tau dragoste, recunostinta. Cred ca iti face foarte bine asta.

În prealabil postat de Seraphim7

Învățăturile biserici crestine sunt cioplite,schilodite,imprumutate,sunt sărace,sunt fals multe.In fine,trebuie alt topic si alte subiecte pe tema asta.Însă mulți știți asta...

Eu unul pretuiesc foarte mult invatatura Bisericii. Problema, asa cum o vad eu in subiectivitatea mea, e ca nu avem o solidaritate reala in comunitati, ca suntem formalisti si egoisti si ca ne cam cultivam bolile sufletesti. Ni se pare ca suntem deosebiti astfel (in lipsa de alte daruri...), cam originali, asa...:)
Altii insa stiu sa fie uniti si sa se foloseasca de Comoara Bisericii. Am putea sa invatam sa facem si noi asta..:)

Toate cele bune,
Doamne ajuta!