[I.Calin]

În prealabil postat de Anna

Nu exista copii, nu sunt casatorita.
Nici nu mai stiu daca mai urasc barbatul. Cand am pus topicul, uram barbatii pentru ca mi se pareau stapaniti toti de "pofta" trupeasca si parca mai trebuia si sa accept lucrul asta ca fiind unul "normal".
Inima mea este acum foarte linistita, pentru ca prietenul meu imi este foarte fidel. Fidelitatea lui e vindecatoare pentru mine. Un singur barbat fidel (nu neaparat mie, sau altei femei) poate insemna vindecare pentru mine pentru ca e ca o marturie ca nu asa sunt barbatii cum credeam eu. Am nevoie de marturie vie, atata tot.

Păi, sigur trebuie să știi că nu mai urăști bărbatul din moment ce deja ai un prieten bărbat care "este foarte fidel". Și când nu va fi, iarăși vei urî bărbatul?

Și ar mai fi o problemă: vreo câțiva bărbați ar trebui să urâm femeia care gândește ca tine? Că bărbații sunt cuprinși cu toții de poftă trupească? Pentru că unele femei au prejudecăți (culese de prin telenovele) că toți bărbații când văd două picioare intră în trepidații, suflă greu și nu-și pot stăpâni instinctele? Acest tip de femeie nu ar putea pricepe, de pildă, că sunt și bărbați cărora le poate fi indiferentă o femeie oricât de bine ar arăta ea? Numai pentru motivul că nu au pofte trupești și nu-i interesează un anumit gen de femeie sau alte femei? Atribuirea unor trăsături de caracter pe criterii sexuale nu se bazează pe o judecată echilibrată. Nimfomane există în aceeași măsură ca și fustangii și au un punct comun: obsesiile sexuale.