[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Corinusha

citeste-ti postarile, sau mai degraba izul de ura din postarile de la topicul respectiv.

"Mami", izul de ură posibi să fie în inima ta, altfel n-ai aminti de el, că în inima mea nu-i ură decât pe păcat, pe patimi şi pe erezii, urăsc răul, răutatea. Sunt alergic la aşa ceva.
Alea le urăsc din tot adâncul fiinţei mele.
Pe eretici îi iubesc şi mi-aş da şi viaţa pentru ei şi pentru orice om, fiindcă poartă chipul lui Hristos, fie el şi eretic, ateu sau păgân. Nu e aşa atât din vina lui, cât mai ales, din cauza demonilor care-i ţin legată mintea şi inima, de mândrie şi neiubire, ingrediente necesare pentru elixirul ereziilor.

În prealabil postat de Corinusha

...deci sfintii sunt infailibili; toti, desi exista si aspecte contrare (unii zic ceva, altii zic contrariul)

Da, normal că Sfinţii sunt infailibili, prin ei vorbeşte Duhul Sfânt.
Sfântul Apostol Pavel, care a scris 14 cărţi din Noul Testament, numite Epistole, nu-i infailibil?
E infailibil, fiindcă Duhul Sfânt ce locuieşte în el, e infailibil.
La fel Sfinţi precum: Ioan Gură de Aur, Vasile cel mare, Marcu al Efesului care anatematizează ereziile "romano-catolice", Grigorie Palama la fel, Fotie cel Mare la fel, Ignatie Briancianinov la fel şi toţi ceilalţi, "minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui" (Psalmii 67, 36.)
Sau aaaa, numa' unii sunt infailibili şi restul nu, nu? :)
"Mami", nu eşti atentă deloc, ce să mă fac cu tine? :)

În prealabil postat de Corinusha

Ca tie ti se pare ceva suspect nu ineamna c asa e.
Si cine esti tu (si eu si altii) sa criticam scrierile unui Sfant? Se presupune ca sfintii sunt infailibili, conform tie; acum acest sfant nu mi e infailibil? Pai alege...

Corect. Nu înseamnă ca dacă mi se pare mie, chiar e, că nu sunt eu cu moţ în frunte. Sunt păcătos şi muritor de rând.
Da, şi Sfântul Nicodim Aghioritul e infailibil. Deşi scrierile lui sunt cele mai slabe dintre toţi Sfinţii Părinţi.
Cine nu-i infailibil, e Augustin, ăla-i eretic. Noi îl numim "fericit", ca să arătăm franco-latinilor că ne pasă cu adevărat de ei. Şi da, chiar ne pasă şi de ei şi de toţi.
Nu e vorba de monopolul credinţei, că noi creştinii, ortodoxia nu a căutat niciodată extinderea şi expansiunea, ca franco-latinii "romano-catolici", care au şi omorât şi asasinat milioane de oameni pentru extindere şi expansiune, a căror clădiri "biserici" azi sunt goale prin Europa, sunt cumpărate să devină case particulare, muzee sau restaurante, nu, ci e vorba despre mântuirea, care vine dintro singură Biserică, care a fost una de-a lungul secolelor, numită Ortodoxia. Aici e mântuirea. Doar aici. Acasă. Cine are urechi de auzit, să audă. Amin.

În prealabil postat de Corinusha

Nebunie s fapta uracioasa este aceea de a-ti apara neamul si familia? Pai tu pe ce lume traiesti? Ai citit vechiul testament?! Tu mai degraba cred ca te rogi sa ajuna-n iad toti cei care au aparat tara, neamul si amilia cu arma in mana la stilul in care vorbsti despre ei.

"Mami", nu mai suntem în Vechiul Testament. Nu mai e legea talionului. Dacă ar fi legea talionului, gândeşte-te. Faci accident de maşină, tu nu păţeşti nimic, dar omori soţul şi copilul unei femei. Ea cere ca şi soţul şi copilul tău să fie omorâţi. Iar poliţia vine, îi arestează şi îi ucide cu injecţie letală o lună mai târziu.
Eşti sigură că vrei aşa ceva?
Sau dacă-ţi moare ţie în accident de maşină soţul, ai cere moartea soţului celeilalte femei? Sigur că nu. Suntem creştini, nu avem inimi de câine. Nici câinii nu fac aşa ceva.
Noul Testament de desăvârşirea legii, Legea Iubirii. Cea mai înaltă învăţătură ce a cunoscut-o omenirea vreodată, e Noul Testament. Alta mai înaltă nu mai există şi nu va mai exista.
Iar cât priveşte neamul şi ţara şi armele... Am vorbit deja de m-am săturat, mergi de citeşte acolo, te rog.

În prealabil postat de Corinusha

Deci e mai important un nebun cae vine sa-ti omoare familia decat familia insati. Si ba da, exista fammilia mea si copiii mei, pentru ca Dumnezeu ti i-a trimis tie, nu altuia; suntem toti creatiile lui Dumneze, insa TIE ti-a trimis acea sotie si acei copii pe care tu i-ai lasa prada mortii fra sa ai mustrari de constiinta.
Daca Doamne Fereste, va fi vreme de razboi ori va fi pusa in pericol familia ta, imi pare rau de ei ca vor avea un asemenea sot/tata caruia nu-i pasa daca traiesc ori mor; cariua nu-i pasa deloc e viata pamanteasca a lor... Sa dea Domnul sa ti se lumineze mintea macar cand vine vorba e aspectul asta.

Măi fată, păi dacă Dumnezeu Duhul Sfânt spune clar: "voi nu sunteţi ai voştri?" - I Corinteni 6, 19.
Deci dacă nici noi, trupul nostru, nu-i al nostru, cum spui tu că familia e a noastră? Soţul e al nostru? Copii sunt ai noştri? Şi când ni ia Dumnezeu printro boală, accident, sau alte cauze, ce spunem? Înjurăm şi blestemăm pe Dumnezeu, nu? El e luat ce este defapt al Lui, nu al nostru. Nici noi nu suntem ai noştri. Ai cui suntem? Suntem ai lui Hristos, suntem trupul Lui, suntem fii ai luminii şi ai zilei, suntem din Dumnezeu şi fiii lui Dumnezeu. "voi sunteţi ai lui Hristos" - I Corinteni 3, 23; 9; Galateni 3, 26; 3, 29; Romani 1, 6; I Corinteni 1, 30; 12, 27; I Tesaloniceni 5, 5; I Ioan 4, 4.

Înţelege, în numele Domnului ! Soţul, soţia, copii, mama, tata, fraţi, surori, rudele, prietenii, NU SUNT AI NOŞTRI ! Sunt ai lui Dumnezeu ! El ni i-a dat, sau ne-a pus în legătură cu ei, cu un scop: mântuirea. Fiindcă ei ne sunt de folos spre mântuire, sau noi le suntem lor de folos spre mântuire.
Acesta este Adevărul. Biblic. Mântuitor. Crede-L şi vei fi vie sau reneagă-L şi vei muri, cu moartea cea de-a doua, veşnică.

Deci dacă cineva vrea să-mi ucidă familia, fi sigură că Dumnezeu ştie acel lucru şi îl vede. Nu cade un fir de păr din capul unui om, fără ca Dumnezeu să nu ştie. Şi dacă porunca Domnului este să ne iubim vrăjmaşii, atunci, cine sunt eu să mă împotrivesc poruncii Domnului şi Dumnezeului meu? Cine sunt eu? Abur sunt eu, spune Biblia. Abur suntem toţi.

Îl iubesc pe cel care vine să-mi ucidă nevasta şi copii, să-i facă Sfinţi Mucenici. Am Sfinţi rugători în cer. Care se vor ruga pentru mine, fără să e mai cer. Ce bucurie mai mare, îmi trebuie? Cum să nu-l iert pe cel care-i omoară? Cum să nu mă bucur? Nu îmi doresc, fiindcă ei sunt mângâierea dată mie de Domnul. Dar mai bine le va fi în Ceruri, cu plată de Sfinţi Mucenici, adică ei care primesc plată ca şi Sfinţi Apostoli, decât să-i ştiu aici, în suferinţă şi chin şi în temporalitate. Oricum totul aici fiind temporar ştiu sigur că şi eu voi pleca după ei, la ei, la scurtă vreme probabil, după ce acel om îi ucide pe ei. Voi fi şi eu ucis sau voi muri după acei, la un timp. Şi-atunci de ce să-l ucid pe cel ce vine să-i ucidă pe cei daţi mie de Domnul (care oricum nu sunt ai mei). Dumnezeu ştie de ei, vede şi răsplăteşte sau odândeşte pe fiecare după cum merită. Şi răsplătirea celui care-i vede pe cei dragi ucişi, crede-mă că va fi imensă... imensă..., mai ales când nu face nimic, din dragoste pentru poruncile Domnului şi din dragoste pentru duşmanii lui. Tocmai asta vrea Dumnezeu să vadă. Credinţa noastră. Dragostea noastră. Cum i-a încercat dragostea şi lui Avraam, spunându-i să-şi ucidă propriul copil, pe Isaac. Şi apoi l-a oprit şi i-a dat berbecuţul din tufiş. Cum a încercat Domnul şi pe Adam, îngăduind să fie ispitit, şi dragostea şi dreptatea lui Iov şi a lui Petru şi toţi. Nimeni nu intră în ceruri, fără încercări şi ispitiri. Cu cât biruim mai mult şi mai minunat, în Hristos... cu atât... ei bine... nu am cuvinte... Va fi mai minunat. Ce plastic mă exprim... Iartă-mă.

DAR DIN DRAGOSTEA PENTRU PORUNCILE DOMNULUI DUMNEZEULUI MEU, NU IES ! SĂ FIE CLAR ! NU IES !
Dacă Dumnezeu a spus să-mi iubesc vrăjmaşii, aşa fac. Nu îi omor. Îi iubesc !
Dacă a spus să arunc cu pâine în cine aruncă în mine cu pietre, aşa fac !
Dacă a spus să binecuvintez pe cine mă blestemă, aşa fac !
Dacă a spus să întorc şi obrazul celălalt, aşa fac !
Şi punct !

Tu dacă vrei să ieşi din poruncile lui Hristos, n-ai decât să ieşi... nu mie îmi dai socoteală. Ci lui Hristos, care te va judeca. Şi Sfinţilor, care vor judeca lumea, spune Biblia.

În prealabil postat de Corinusha

Nici tu nu ai combatut sub nici o forma afirmatiile lui GMihai; ai reperat chestii care le repeti la infinit, dar prin ceea ce scrii arati exact contrariul...

N-am reparat nimic. E doar în mintea ta, întunecată, ca la a lui G. Mihai. Iar eu, nevrednicul, am spus Adevărul, atunci ca şi acum.

Dacă vrei, crezi şi te mântuieşti, dacă nu, nu crezi şi Dumnezeu să aibe milă de tine.

Iartă-mă.

(suntem off-topic)