Ma rusinez, parinte, iarta-ma! Infricosat este a-ti spune lucrurile mele; ci fiindca trupul meu gol l-ai vazut, iti voiu goli si lucrurile mele, ca sa cunosti de cata rusine si infruntare este plin sufletul meu. Nu pentru vreo lauda, precum singur ai zis, iti voiu spune istoria mea; caci pentru ce ma voiu lauda, vas ales al diavolului fiind? Ma mai gandesc ca de voiu incepe povestirea cea pentru mine, vei fugi dela mine, precum fuge cineva de un sarpe, nesuferind sa auzi cu urechile lucrurile cele necuvioase ale mele, pre carile eu, nevrednica, le-am facut. Insa ti le voiu spune, nimica ascunzand, ci rogu-te mai nainte sa nu incetezi a te ruga pentru mine, ca sa aflu mila in ziua judecatii. Iara batranul, dorind sa stie viata ei, si neoprit lacramand, a inceput aceea a povesti asa cele pentru dansa: Eu, parinte, sant nascuta in Eghípet, si cand eram de doisprezece ani, si inca traind parintii mei, m’am lepadat de dragostea lor, m’am dus in Alexandria, si dupre ce mai intaiu mi-am stricat fecioria, am inceput a face pacatul neoprita si nesatioasa. Ma rusinez si a gandi, nu numai a le spune cu deamaruntul; dara voiu spune mai degrab ceea ce este mai de nevoie, ca sa-mi stii neoprirea trupului meu: Saptesprezece ani si mai mult am facut curvie intru norod, nu pentru daruri sau pentru oarecari plati, ca n’am voit sa iau nimica dela cei ce-mi da; iar aceasta o faceam ca mai multi sa alerge la mine in dar si sa-mi implineasca pofta trupeasca. Si sa nu socotesti ca eram bogata, si de aceea nu luam, ca intru saracie vietuiam, si de multe ori flamanzind, cu furca torceam, iar aprindere de pofta aveam fara satiu, ca totdeauna sa ma tavalesc in noroiul pacatului. Pentru ca aceea mi se parea ca este si viata, ca totdeauna sa intinez firea mea cea slaba.
Deci asa vietuind, am vazut odata pre vremea secerisului popor mult de barbati, Liviani si Eghipteni, mergand spre Mare, si am intrebat pre oarecine carele s’a intamplat langa mine: Unde se duc barbatii acestia asa cu graba? Iar acela mi-a zis: La Ierusalim, pentru inaltarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, carea in curand se va praznui. Si am zis catre dansul: Dar oare ma vor lua si pre mine, daca m’as duce cu dansii? Iar acela mi-a raspuns: Daca ai chirie si hrana, nimenea nu te poate opri. Si am zis catre dansul: Cu adevarat, frate, n’am nici chirie nici hrana, ci voiu merge si voiu intra intr’o corabie cu dansii, si ma vor hrani ei. Pentru ca-mi voiu da trupul meu in loc de chirie, ca pentru aceasta voiesc sa merg cu dansii. Ti-am spus, parinte Zosima, nu ma sili sa-mi mai spun rusinea mea, ca ma spaimantez: stie Domnul, ca spurc si insusi aerul cu cuvintele mele! Iara Zosima, cu lacrami udand pamantul, a raspuns catre dansa: Spune, pentru Domnul, o, Maica mea, spune si nu inceta de povestirea aceasta, carea imi este de folos. Iara ea, catre cele de mai nainte a adaos: Deci acel tanar auzind nerusinarea spurcatelor mele cuvinte, cuprinzandu-se de ras, s’a dus. Iara eu, lepadandu-mi furca, am alergat spre Mare, unde am vazut pre cei ce alergau; acolò am zarit vreo zece barbati carii stau langa Mare, tineri cu trupurile, carii mi s’au parut a-mi fi de ajuns spre pofta mea; las ca mai intrase si altii mai nainte in corabie. Eu, dupre obiceiul meu, cu nerusinare sarind intre dansii, „Luati-ma – le-am zis – si pre mine, oriunde veti merge, pentru ca nu ma voiu afla voua neplacuta!” Inca si alte spurcate cuvinte zicand, i-am pornit pre toti spre ras. Iar aceia, vazandu-mi nerusinarea, luandu-ma m’au dus in corabia lor, si indata am inceput a innota. Iara cele ce de-aicea am facut, cum le voiu spune tie, omule al lui Dumnezeu? Ce fel de limba va grai, sau ce auz va priimi acele lucruri rele ale mele carile le-am facut pre cale si in corabie? Cum si pre cei ce nu voiau, eu ticaloasa, i-am silit la pacat! Sa ma crezi, parinte, ca ma spaimantez, cum a suferit Marea desfranarea mea! Si cum nu si-a cascat pamantul gura sa, si in iad nu m’a cufundat de vie, pre ceea ce am vanat atatea suflete cu latul mortii! Ci socotesc ca Dumnezeu cauta pocainta mea, Cel ce nu voieste moartea pacatosului, ci asteapta cu indelunga rabdare intoarcerea lui.
Asa, si cu acest fel de sarguinta, m’am suit in Ierusalim, si cate zile mai nainte de praznic am petrecut acolò, tot cele de asemenea cu cele dintaiu am facut, ba inca si mai rele. Pentru ca nu eram indestulata cu tinerii ce au fost cu mine in corabie si pre cale, ci si pre altii multi, si cetateni si streini, spre acea spurcaciune ii adunam. Iara dupre ce a sosit serbarea sfintei Inaltari a cinstitei Cruci, eu ca si mai nainte umblam imprejur, vanand sufletele tinerilor. Vazand foarte de dimineata pre toti cu un gand alergand la biserica, m’am dus si eu, si am alergat la cei ce alergau, si am intrat cu dansii in pridvorul bisericii. Si daca a sosit ceasul Sfintei Inaltari a cinstitei Cruci a Domnului, si eu silindu-ma sa intru in biserica cu norodul, ma indesam, dar inapoi silita si impinsa eram; si inghesuindu-ma cu multa osteneala si sila, m’am apropiat de usa bisericii si eu, ticaloasa. Iara dupre ce am pasit pre pragul usii, altii toti fara de oprire intrau, iara pre mine oarecarea putere dumnezeiasca ma oprea, nelasandu-ma sa intru; si iarasi am cercat, dara inapoi m’am impins, si numai eu singura stam in pridvor lepadata; si parandu-mi-se ca din slabiciunea femeiasca mi se intampla aceasta, iarasi cand intrau altii, ma amestecam si ma sileam sa intru; ci m’am ostenit in zadar. Pentru ca iarasi, cand piciorul meu cel pacatos s’a atins de prag, biserica pre toti ii priimea, neoprind pre nimenea, numai pre mine, ticaloasa, nu ma priimea; ci ca o multime de oaste, spre aceasta randuita, ca sa-mi opreasca intrarea, asa oarecarea napraznica putere ma oprea, si iarasi m’am aflat in pridvor. Astfel de trei si de patru ori patimind, ostenindu-ma si nimica sporind, am slabit, si mai mult nu am putut sa ma mai amestec cu cei ce intrau; si intru rusine si deznadajduire fiind, m’am departat si stam intr’un unghiu al pridvorului bisericii. Aici abia mi-am venit in simtire, ca sa inteleg carea era pricina ce ma oprea a vedea lemnul cel de viata facator al Crucii Domnului; pentru ca se atinsese de ochii inimii mele lumina intelegerii ceii mantuitoare, porunca Domnului cea stralucita, carea lumineaza ochii cei sufletesti, aratandu-mi ca tina lucrurilor mele imi opreste intrarea in biserica. Deci am inceput a plange si a ma tangui, in piept a ma bate si a scoate suspinuri dintru adancul inimii. Asa plangand la locul la carele stam, am vazut sus icoana Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu stand la perete, si am zis cautand la dansa, cu ochii si cu mintea fara de abatere: O, Fecioara Stapana, ceea ce ai nascut cu trup pre Dumnezeu Cuvantul! Stiu cu adevarat, ca nu este cu cuviinta, nici cu placere tie, ca sa privesc eu, pacatoasa, cea atat de necurata si spurcata, spre cinstita icoana ta, ceea ce ai trupul si sufletul curat si nevinovat. Si cu dreptate este ca eu urata si lepadata sa fiu despre fecioreasca ta cu curatie; dar auzind ca pentru aceasta Dumnezeu s’au facut om, pre Carele l-ai nascut, ca sa cheme pre cei pacatosi la pocainta, ajuta-mi mie, ceea ce numai eu nu am dela nimenea ajutor; porunceste sa-mi fie si mie neoprita intrarea in biserica, si nu ma lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pre carele cu trupul S’au pironit Dumnezeu cel din tine nascut, carele si-au dat sangele sau pentru a mea mantuire. Porunceste, Stapana, ca si mie, nevrednicei, sa mi se deschida usa spre inchinarea dumnezeestii Cruci; si-mi fii mie chezasuitoare preavrednica de credinta catre Cel ce s’au nascut din tine, ca de acum nu-mi voiu mai spurca trupul nici cu un fel de pacat; ci dupre ce voiu vedea Lemnul cel Sfant al Crucii Fiului tau, ma voiu lepada cu totul de lume si de cele din lume, si ma voiu duce oriunde ma vei povatui tu, ca o chezasuitoare a mantuirii mele. Acestea zicand, si luand oarecarea adeverire, cu credinta aprinzandu-ma, si cu nadejdea cea spre milostivirea Nascatoarei de Dumnezeu intarindu-ma, m’am pornit din locul acela, si ducandu-ma iarasi la cei ce intrau in biserica, m’am amestecat printre dansii, si acum nimenea nu era sa ma impinga in laturi si nimica nu ma oprea sa ma apropiu de usile prin carile se intra in biserica. Atuncea m’a cuprins frica si spaima, si cu totul tremuram si ma zbuciumam. Apoi ajungand la usile acelea carile mi se inchisesera, fara de osteneala am intrat inlauntru in biserica, si cinstitul si de viata facatorul Lemnul Crucii m’am invrednicit a vedea; am cunoscut si tainele lui Dumnezeu, cum ca gata este sa priimeasca pre cei ce se pocaiesc, si cazand la pamant, m’am inchinat cinstitului Lemnului Crucii, l-am sarutat cu frica si am iesit grabindu-ma spre chezasuitoarea mea. Si ajungand unde era sfanta icoana a chezasuitoarei mele scrisa cu mana, si plecand genunchile, m’am inchinat Pururea Fecioarei, si aceste cuvinte am zis: O, pururea fericita Fecioara Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, de vreme ce atata iubire de oameni ai aratat spre mine, si nu te-ai ingretosat de nevrednicele mele rugaciuni, acum vremea este, Stapana, sa plinesc aceea ce cu chezasuirea ta m’am fagaduit; acum oriunde voiesti povatuieste-ma, si-mi fii mie de aicea inainte invatatoare spre mantuire, povatuindu-ma la calea pocaintii. Acestea graindu-le am auzit un glas de departe strigand: De vei trece Iordanul, buna odihna vei afla!
|