[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Domnule Dragomir,sa stiti ca eram aroape sa va dau dreptate,ce moment istoric nu? :)

Nu aveţi cum să îmi daţi dreptate sau, în ziua în care îmi veţi da dreptate, nu veţi mai fi calvinist, ci catolic.

dar...oamenii nu se nasc cu capacitati egale.Toti stim asta desi ne este frica sa o spunem.Unii aud si curata,altii ramin morti.Liberul arbitru este dependent de capacitate,

Ce înţelegeţi, mai exact, prin "capacitate" ? Adică putere a minţii ? Dacă e aşa, concluzia e eronată şi vedem bine asta din practica de zi cu zi. Ar însemna că toţi cei cu IQ peste sută să fie lui Cristos următori, iar cei sub sută să fie păcătoşi, atei, infideli sau pur şi simplu oameni fără angoase metafizice. Or, nu e aşa. Dintre sfinţi, puţini au avut altitudinea intelectuală a câte unui Pavel, Ioan Gură de Aur, Toma din Aquino. Marea majoritate au fost pescari ignoranţi precum Petru, ciobăniţe analfabete precum Ioana d'Arc, ori călugăriţe la nivel de cateheză primară precum Maica Tereza.
Dar, poate că totuşi nu asta aveţi în vedere când spuneţi "capacitate". Atunci, ce anume ?

Eu tot speram sa aud cuvantul magic,cel care face totul posibil,trasformarea...are un nume:Sfantul Duh.Fara EL,pa si pusi transformare (a se vedea roadele Sfantului Duh in Biblie).Iar EL nu vine de la om, nu actioneaza la fel in toti si nici macar in toti...[i]toti stim asta :)

Când v-am vorbit (în pilde) despre Soare, se înţelege că razele lui sunt graţiile, iar Duhul Sfânt e Soarele însuşi. Nu acţionează la fel în toţi ? Îmi pare rău, Soarele străluceşte pentru toţi. E adevărat, a spune că Soarele străluceşte pentru toţi nu e acelaşi lucru cu a spune că Soarele străluceşte în toţi. Una e să spunem "graţia operează" şi alta este să spunem "graţia este eficientă".

Aţi auzit de marele chirurg Juvara ? A fost un dumnezeu al chirurgiei. Totuşi, a avut şi el un teribil eşec. Un pacient pe care îl operase i-a murit la foarte scurt timp după operaţie. Omul suferise o intervenţie pe intestin. Cu iuţeala, minuţia şi răbdarea care se îngemănează la aşii scalpelului, Juvara i-a îndepărtat părţile compromise din vintre şi i-a cusut la loc bucăţile de intestin sănătoase. Operaţia, care a durat ore bune, era magistrală. Dar omul, fungind din spital, s-a dus direct la o nuntă, unde a servit fasolică cu ciolan, pesemne ca să sărbătorească succesul operator. Ansele intestinale, paralizate de stressul anestezic şi operator, sub acţiunea produşilor de catabolism ai fasolei s-au umflat, au generat o imensă presiune şi cusăturile recente, oricât de bine făcute, nu au rezistat. Autopsia a confirmat un intestin plesnit.
Acuma, stau şi mă întreb: oare cel mai bun fiu al chirurgiei româneşti nu îi opera la fel pe toţi, ori îi predestina pe unii refacerii, iar pe alţii să le plesnească burta pe dinăuntru ?