Subiect dificil si mai complex decat pare la prima vedere.
Un lucru este clar.Mita inseamna distrugere. Cuvantul "coruptie" inseamna, literalmente, distrugere. Distrugere nu numai a oamenilor, dar si a institutiilor, societatilor, natiunilor. Poate ar fi rezistat Constantinopolul asediului musulman daca amiralul sef (mi se pare ca Nottaras se numea) nu ar fi fost cumparat de turci. Dimpotriva, ar fi pierit mult mai repede daca cel care comanda Arsenalul s-ar fi lasat cumparat. Atunci, sultanul a realizat ca nu poate cuceri Constantinopolul daca nu neutralizeaza teribila arma a focului grecesc (se pare ca era un fel de napalm, asemanator celui folosit in Vietnam, dar nu stim exact). Tentativa de coruptie a comandantului Arsenalului, care avea sub cheie rezervele de bombe ale Constantinopolelui, s-a lovit ca de un zid. A refuzat sa transmita secretul acestei arme inamicului, in schimb a devenit alert si a inceput sa inspecteze personal locul unde teribilele bombe erau pazite cu strasnicie. A murit cu o trupa de comando musulmana de gat. In noaptea aceea, in Arsenal nu au existat supravietuitori. Comadoul a reusit sa arunce in aer Arsenalul, dar nu a reusit sa afle secretul cu care incoruptibilul soldat bizantin a intrat in mormant.
Iata ce spune cel mai intelept dintre oamenii care au trait despre mita: "Mita strica inima." (Ecclesiastul 7:7). Inima unui om, a unei institutii, a unei imparatii.
Dar intr-un sistem ticalosit, in care coruptia este generala ? Sa observam ca faradelegea nu este cu nimic diminuata de multimea faradelegilor, nici ticalosul nu devine mai putin ticalos in urma faptului ca e penurie de drepti. De doua ori Dumnezeu a cercetat Pamantul si de doua ori a gasit un singur drept: o data pe Noe, o data pe Abraham.
Pe de alta parte, intr-un sistem ticalosit de coruptie se intampla altceva: oamenii pot muri cu dreptatea in mana. In asemenea situatii, a da bani sau altfel de foloase in scopul dobandirii unui drept pe care oricum l-ar avea nu este imoral. Atentie, insa: limita e fina si e pojghita alunecoasa, fiindca ne e greu sa ne fim noua judecatori. Cand dau mita chirurgului, fiindca altfel nu ma opereaza, nu fac un pacat. Cand dau mita ca sa fiu operat peste rand, inaintea altora in situatii mai urgente, atunci s-ar putea ca Dumnezeu sa ma judece aspru, zicandu-mi: "intoarce-te si uita-te ce ai facut: ai calcat peste cadavre!"
In concluzie, as spune ca luarea de mita este un rau si un pacat intotdeauna, iar darea de mita este un rau intotdeauna, in sensul ca e un lucru care nu ar trebui sa se intample. Daca este un pacat sau nu, depinde de masura in care contravine poruncii a opta, care ne cere sa traim in adevar.
|