[Adriana-Simona]

Fiind mereu sinceri.
Hai sa le luam pe rand:
1. Tii post?
Mai tin, dar nu asa cum trebuie. Incerc si eu, dar nu am suficienta rabdare, si de multe ori gresesc.

2.Mergi la biserica?
Merg, caci nu sunt cum trebuie si am nevoie de ajutorul preotului si de rugaciunea celorlalti.

3. Atunci daca esti credincios de ce nu il propovaduieste pe Dumnezeu, de ce nu le vorbesti oamenilor, de ce nu le dai sfaturi?
Desi cred, faptele mele nu sunt bune, adesea gresesc, iar Dumnezeu cel mai bine se arata lumii prin fapte nu prin vorbe.

Pe scurt, nu trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu cand suntem intrebati, dar nici sa ne dam mari sau sa incercam sa bagam la altii credinta pe gat.
La fel si daca avem niste carti de rugaciune pe noptiera sau o icoana nu trebuie sa ne rusinam, dar nici sa atragem atentia asupra lor. E bine sa nu ne etalam colectia de carti sau religiozitatea in public, dar nici sa le burdusim pe undeva rapid cand vine cineva.

Ideea e sa fim naturali, si sa ne marturisim mereu slabiciunile ca sa nu ne mandrim si ca oamenii sa nu ne vada ca niste mincinosi (ca si a zice ca esti mare credincios cand inca gresesti e o mare minciuna). Mare lucru ca oamenii sa vada ca te stradui si ai nadejde pentru mai bine.