În prealabil postat de negruta
Cand a fost vorba sa ma spovedesc dupa muulti, multi ani de amanari si retineri, in ziua respectiva, plecata de acasa la serviciu, ca de obicei, in pantaloni, mi-a trecut prin cap ca nu sunt imbracata corespunzator pentru biserica si ca cel mai bine ar fi sa merg acasa sa ma schimb. Totodata, stiind cat de mult am amanat si ca ii promisesem lui Dumnezeu ca in ziua respectiva voi merge sa ma spovedesc, fiindu-mi teama sa nu intervina ceva si sa nu mai ajung la biserica, am renuntat sa ascult de acel gand care putea ascunde o capcana - ca odata ajunsa acasa, din diverse motive, voi ramane acolo si nu voi face ce mi-am propus. Asa ca am ignorat gandul "bun", ca trebuie sa am fusta, si m-am prezentat la biserica asa cum plecasem dimineata de acasa. Si nu a fost nicio problema, taina Sfintei Spovedanii si-a facut din plin efectul :)
Privind in urma, sunt convinsa ca acela nu a fost un gand cu adevarat bun (bun si corect era doar in aparenta, in realitate diavolul ar fi stiut sa faca din el inca un motiv de amanare, ar fi facut el cumva sa nu mai ajung apoi la biserica).
In continuare merg la biserica tot in pantaloni. In pantaloni, de la serviciu, trec si pe la biserica, ori de cate ori ma ajuta Dumnezeu .. dimineata, seara, biserica e deschisa mereu. Faptul ca sunt in pantaloni nu-l fac motiv de renuntare de a merge la biserica. Si am mai observat ceva. Ori de cate ori port fusta, ma simt mai cocheta, mai feminina, mai frumoasa si ma mandresc. Cand sunt in pantaloni ma simt un om simplu, cu o infatisare comuna, care nu atrage atentia prin ceva anume ... sunt mai stearsa si nu ma gandesc sa pun pasul masurat, sa am grija cum ma asez sau ca as putea fi admirata de cineva.
Parintele duhovnic mi-a spus sa port din cand in cand si fusta, macar duminica, dar ca nu e obligatoriu. Si inteleg ca face acest pogoramant pentru neputintele mele sufletesti.
Sper ca in viitor voi ajunge sa port mai mult fusta decat pantaloni, ideal ar fi numai fusta, dar, pana atunci, functionez asa, constienta ca regula e alta si ca e un pacat.
Am vrut sa va impartasesc cele de mai sus pentru a arata ca uneori nu e bine sa ne cramponam de imagine si de litera si ca atata timp cat diavolul, din pricina bolilor noastre sufletesti, le foloseste impotriva noastra, e bine sa avem gandul cel bun mai ales atunci cand incalcam niste reguli.
|