[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Fie ca acest topic , să fie închinat Sfinţilor la care ne rugăm , în cuvinte sau în versuri ! Sunt sigur că fiecare dintre noi are unul sau mai mulţi Sfinţi dragi ce mijlocesc neâncetat pentru noi în faţa Bunului Dumnezeu. Pentru că azi am fost la Mănăstirea Cernica , doresc să deschid acest Topic cu o Rugăciune în versuri către Sfântul Calinic de la Cernica : - Ai ştiut că ne vin vremuri grele , / O , Sfinte Părinte Calinic , / Şi vărsata-i lacrimi pentru ele , / Ajutor să dai , oricât de mic. / Tu ne-ai dăruit minune mare , / Prin sfintele moaşte de ierarh , / Pentru vremurile de-ncercare / Şi pentru nenorociri , hotar. / Picură-ne , dar , şi nouă lacrimi , / Din sufletele, blânde ploi de har , / Căci avem păcate, multe patimi / De care nici nu avem habar. . . / În foamete şi în sărăcie / Nu ne lăsa azi , părinte drag , / Ţara noastră , dulce Românie , / Îţi aşteaptă rugăciunile în prag ! // De la mănăstirea Cernica / Strălucirea ta ne-alungă frica !

Acest mare Sfânt şi-a prevestit clipa morţii sale ! Dar iată ultimele clipe ale vieţii sale , consemnate în cronica vremii : < Dorind Sfântul Calinic să asculte ultima liturghie pe pământ şi să se bucure de praznicul Învierii lui Hristos , în ziua de Paşti a slujit un preot Sfânta Liturghie în paraclisul chiliei unde şedea, şi s-a împărtăşit pentru ultima dată cu Preacuratele Taine. Era ziua de 7 aprilie 1864. În joia luminată , adică 11 aprilie , se împlineau cele 14 zile prevăzute de Sfântul Calinic. Câteva zile mai înainte, a venit la el stareţul mănăstirii, Arhimandritul Ştefan, pe care îl iubea foarte mult şi i-a dat testamentul pentru înmormântare scris cu câteva vreme înainte. Apoi l-a mai învăţat şi ceva lucruri duhovniceşti , vorbind amândoi multe ceasuri. În noaptea de 10 spre 11 aprilie a venit părintele Anastasie la Sfântul Calinic şi i-a citit Utrenia. După optust au stat amândoi de vorbă, vorbind pentru mântuire şi alte lucruri folositoare. Când se lumina de ziuă, părintele Anastasie s-a retras în chilia sa. Iar la orele cinci , dimineaţa , Sfântul Calinic , a chemat pe ucenicul Ghermano, ca să-l îmbrace în cămaşa şi hainele de îngropare. Pe toate celelalte le dăduse de pomană. Apoi singur s-a sculat, s-a spălat pe faţă, s-a pieptănat şi a binecuvântat pe toţi câţi erau în casă. Spunea ucenicilor : "Au venit niste oameni mari în casă si vor să mă ia cu dânşii".
Cum stătea aşa în picioare, a cerut o cruce. Apoi, ţinând crucea în mână, s-a închinat ei, a sărutat-o şi a zis : " Să ne vedem în fericirea din cealaltă lume ! ". Şi rezemându-şi capul pe pieptul lui Ghermano, a răsuflat adânc si si-a dat duhul în mâinile Domnului , fiind numărat în ceata Sfinţilor Ierarhi ai Bisericii lui Hristos . >