Nu știu ce este harul exterior. Eu harul îl înțeleg ca fiind slava lui Dumnezeu, lumina ce-L înconjoară, puterea Lui manifestată nemijlocit. Moise Îl văzuse pe Dumnezeu, mai precis spatele Său. Se împărtășise, ca atare, de lumina Lui, pe care o reflecta atunci când a coborât din munte.
Cei care îl așteptau jos și i-au văzut fața strălucind ca soarele se pregătiseră ei înșiși cu post aspru. Nu erau profani.
Pe scurt, cred că ceea ce trebuie să înțelegem e că această lumină a Dumnezeirii nu este naturală - și cred că aici suntem de acord. Dacă ea covârșește uneori naturalul într-o asemenea măsură încât poate fi văzută și fizic, nu știu ce să spun. Poate că da.
Dar cred că poate fi observată numai prin participare, și atunci limitele dintre natural și supranatural dispar, căci însuși privitorul este transformat de lumina pe care o primește în ochiul și, totodată, în sufletul său.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|