[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

Cel mai bun control al nostru , nu este interiorizarea noastra , sau folosirea unei masti in exterior , ci expunerea noastra interioara spre exterior ! Numai astfel , noi mirenii ne putem da seama cat de desavarsiti suntem in interiorul nostru . Tinandu-le in ascuns pe cele interioare , riscam sa ne mintim atat pe noi , cat si pe cei din jurul nostru . Ca sa poti sa-ti dai seama , draga Dobrin , unde schiopatam , e musai sa fi in afara , precum esti in launtrul tau . Spui ca societatea trage de tine sa fi altfel de cum esti tu de fapt ! Traim intr o societate din ce in ce mai deformata , ce te vrea "protocolar " , fals , sau precum iti dicteaza interesul ei . Nu departe de noi este acest forum , unde vezi cu ochii tai cat efort supraomenesc fac unii sa para buni , smeriti , drepti , iubitori ,blanzi , ultracredinciosi din cale afara , dar in spatele cortinei sunt neputinciosi precum noi toti , plini de pacate , invidiosi , rautaciosi , maniosi , clevetitori , ranchiunosi , razbunatori , , , . . . ! Sa sti de la mine , ca cel ce striga mai mereu , bunatate , iubire , iertare , dreptate, acela le are pe toate in interiorul lui , dar mai putin pe cele enumerate ! Verticalitatea este cu atat mai mare cu cat diferentele dintre cele interioare si exterioare noua sunt din ce in ce mai mici . Netul a dat aceasta posibilitate cu multa generozitate , in falsificarea si cosmetizarea imaginii exterioare , si de aceea te indemn cu tot riscul de a fi criticata , hulita , detestata , sa nu-ti cosmetizezi exteriorul , ci sa-l ai precum interiorul tau , caci tie iti va fi cel mai bine , stind cel mai bine unde si cat ai de lucrat la cele din launtrul tau , plus ca vei fi bine placut Lui , si asta conteaza cel mai mult ! Nu omului , cititorului , ascultatorului sa-i fi placut , ci Lui ! Dumnezeu nu are nevoie de fardati si lingusitori , ci de oameni , asa cum sunt ei , cu bune si cu mai putin bune , dar sa fie cu o singura fata , caci Domnul mult uraste viclenia . In fine sunt multe de spus , dar poate alta data cand timpul imi va permite . O seara frumoasa sa ai tu , si cei care ne citesc !

Iti multumesc mult/
Eu stiu ca am multe si eu.
Ma gandesc mereu cum sa fac sa ma dezbrac cu totul de chipul cel vechi.
Si cat de greu uneori este aceasta.
Sunt pacate care usor le zmulgi, ajunge sa spui, gata asta nu mai fac, si reusesti sa nu mai faci, dar sunt pacate care sunt adanc inradacinate in firea noastra a tuturora. Si acelea tare greu se mai desprind. Greu se smulg.
Un exemplu: am fost mereu o fire iute, mereu gandul meu o lua inaintea vorbei, opream interlocutorul din nerabdarea de al mai asculta pentru ca stiam ce vrea sa zica inainte de a termina ce avea de zis. Si acum inca ma mai lupt cu asta. sa fiu rabdatoare si sa invat sa ascult omul chiar daca stiu ce zice. A sti sa ascultam semenul inseamna ca i-am rezolvat jumatate din necaz spun Sfintii Parinti. si asta vine din fire, si cel mai greu este de schimbat firea.
Sau cand explicam ceva, gandul si mintea mergea mai repede ca vorba si nu aveam rabdare sa explic, sa spun tot, vorbeam in jumatati cum s-ar zice, de omul nu mai intelegea nimic sau intelegea si el tot pe jumatate. Tot din nerabdare, bat-o vina. Mi se parea greu sa insirui vorbe care au fost deja gandite de mine cu cateva clipe mai devreme. Aici am primit sprijin de la sotul meu. Cand vedea ca vorbesc prea repede, ca sar peste cuvinte si nu am rabdare sa spun totul cum trebuie, asteptand ca celalalt sa inteleaga, ma oprea si imi zicea: ia-o usor, spune rar, hai cu rabdare. Si ma opream in loc si o luam de la capat cu rabdare.
Apoi vorba taioasa care pare intoleranta. asta am vazut discutand cu semenii. Se pare ca totusi spun lucrurile prea dur. Trebuie sa le indulcesc. Trebuie?

Dar astea sunt mici, sunt ele altele mai mari, pe care unii le ascund frumos in tainitele sufletului lor. de parca Domnul nu le vede.

Eu cred ca toti cei care cu adevarat incearca sa se curete de omul cel vechi trec prin toate astea. Si asta nu o poti face daca inlauntrul tau e altceva decat in exterior.
cineva m-a intrebat aici: ce fel de credinta ortodoxa propovaduiesti tu? si m-a uimit. Ca eu nu spuneam decat ce spun Sfintii Parinti cu vorba asta a mea mai dura si taioasa. dar erau totusi cuvintele Sfintilor nostri Parinti. Imediat mi-am verificat credinta cu parintele meu: eu cred asa aici, gresesc Parinte? si mi-a spus nu; eu aici cred si inteleg asa, gresesc Parinte si mi-a raspuns iarasi nu. Atunci inseamna ca totusi problema e felul cum e spusa vorba. Nu vorba in sine.
Cat de multe trebuie sa faca un om sa se schimbe si cat de diferit este totul de la un om la altul. Si cat de multi sunt cei care nu fac nimic pentru a se schimba.