Eu inteleg(sau credeam ca inteleg) mantuirea ca si participarea la cel mai temut examen al celei mai vestite universitati-examenul final.Trebuie sa existe participare personala, interes pt renumele universitatii respective insa este nevoie si de participarea lui Dumnezeu in planul tau,exact ca si tutorele care-ti urmareste evolutia.
Acum,fiecare candidat trateaza acest fapt in stilul caracteristic,personal.Unii sunt mai stresati si nu lasa cursurile din mana nici cand merg la baie,altii mai relaxati,mai nepasatori de finalizarea examenului,altii increzatori in mintea lor stralucita care-i va scoate cumva deasupra celorlalti...
Eu acord un mare procentaj participarii personale in mantuire,desi inteleg ca daca nu ai material,vocatie,toata aceasta treaba iti va scapa de sub control.
Nimeni nu stie rezultatul examenului,este un bau-bau...
Dar oare numai intre cei care se prezinta la universitate se va da examenul?Ce se intampla cu cei plini de merite,care nu s-au prezentat?Ii va lasa Dumnezeu deoparte?
De multe ori,semeni ai nostri considera pe cei care frecventeaza biserica oameni aparte,chiar potentiali cetateni ai Raiului...este o eroare,si am observat asta la persoane mai bune de sute de ori decat mine,care nu frecventeaza biserica,nu sunt inconjurati de zeci de obiecte de cult acasa etc
Generozitatea si dragostea acestor oameni m-au umilit foarte tare;ei o au in ADN-ul lor pe cand cei ca mine cauta s-o instaureze cumva,cu forta,cu logica,cu frica...
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|