[Mihnea Dragomir]

Intr-o zi ca aceasta Iuda a luat pretul tradarii. Treizeci de arginti. Cu atat a apreciat Biroul Politic al Knesset-ului epocii ca merita rasplatit efortul celui care era casierul Colegiului Apostolic. Sa cercetam putin aceste monede si sa vedem care era valoarea lor.

Argintul sau dinarul era o mica moneda de argint. Numele (denarius) vine de la numeralul "zece", fiindca, initial (adica in perioada Republicii) un dinar valora 10 asi (asul era moneda de cupru). Mai circula o moneda de bronz: sestertul, iar un argint valora 4 sesterti. Sub Augustus, insa, avusese loc o reforma monetara, astfel incat un dinar valora 16 asi (acesti dinari sunt marcati cu numarul XVI pe avers). Un dinar pe vremea lui Augustus cantarea 3.79 grame de argint.

Valoarea dinarului era valoarea metalului din moneda inasasi, practica ce a subzistat si in Romania interbelica, unde cocoselul de aur nu avea valoare nominala.

Cam ce se putea face cu 30 de dinari ? Un indiciu il avem chiar in Evanghelii, de unde aflam ca un lucrator in vie primea, pentru munca lui de o zi, un dinar. Dintr-un dinar, in principiu, el si familia lui puteau manca o zi. Dinarul pe zi era un fel de salariu minim al epocii. Un dinar valora 16 paini, din moment ce o paine costa un as. Soldatii primeau o solda de 225 de dinari pe an (ceea ce revine la 18.7 dinari pe luna, mai putin decat un muncitor agricol, dar nu plateau cazare, mancare, haine, incaltari). Solda unui capitan al epocii (centurion sau sutas) era mult mai mare: 3375 de dinari pe an (ceea ce inseamna 282 de arginti pe luna, dar soldele se plateau anual). O tunica se vindea intre 3 si 4 dinari.
Tot din Evanghelie mai aflam ce s-a intamplat cu cei 30 de dinari. Recuperati de liderii parlamentului de atunci, au servit la cumpararea unei "fasii de pamant" cultivabil. Evanghelia nu precizeaza intinderea acestei fasii, dar intelegem ca nu era prea mare, din moment ce a fost platita cu 113.7 grame de argint.

Am mai citit teoria ca 30 de arginti reprezenta pretul unui sclav. Personal, mi se pare o speculatie (nu lipsita de frumusete si adancime teologica), fiindca pretul sclavilor varia enorm in functie mai intai de calitatile sclavului, dar si de la epoca la epoca, precum si de la o regiune la alta a intinsei imparatii a Romei. Au existat perioade in care pretul unor sclavi cobora la 6 dinari, dupa cum un sclav nascut si educat in casa (pentru care romanii aveau un alt cuvant) putea ajunge la mii de dinari.

Mai aflu ca un liceu particular (toate liceele erau particulare atunci) primea, de la parintii unui copil, o jumatate de dinar pe zi pentru intretinerea si educarea acestuia.

Toate elementele de mai sus ne ajuta sa ne formam o imagine despre pretul tradarii. Mic, insignifiant chiar, daca avem in vedere Cine a fost cel vandut. Considerabil, daca avem in vedere lacomia lui Iuda, care tocmai ce se aratase ingrijorat ca pacatoasa bogata risipeste bunatate de parfum pentru cultul divin, in timp ce recipientul se putea vinde si banii impartiti saracilor (impartiti tot de casierul Iuda, se intelege).

Multi sunt si astazi cei care il tradeaza pe Domnul chiar pentru sume mai mici de 30 de arginti. Multi iscarioti se arata si astazi ingrijorati ca Biserica risipeste pentru cult si ne explica ce s-ar mai rezolva problema saraciei globale daca banii destinati cultului s-ar imparti saracilor.