Teologia patristica explica destul de simplu iadul:
Setea de iubire a omului nu poate fi potolita decat de harului lui Dumnezeu.
Pacatele, patimile "intuneca" capacitatea omului de a fi receptor al iubirii Sfintei Treimi.
Astfel, prin analogie, asa cum un om isi pierde simtul vazului si devine orb si nu su e poate bucura de lumina zilei asa si omul nepocait (care nu vrea sa renunte la patimi si la pacate) isi pierde vazul duhovnicesc si nu mai poate primi iubirea lui Dumnezeu.
Judecata omului nu este un act juridic cu care suntem noi obisnuiti, ci este ceva de felul urmator: fiecare persoana umana este pusa in fata prototipului uman (omul perfect: Iisus Hristos) si cu cat este mai mare asemanarea duhovniceasca cu Hristos cu atat persoana este capabila sa fie salas al Duhului Sfant si sa conlucreze cu harul divin.
Pacatele omului intuneca persoana si chipul lui Hristos in om si desigur exista o limita minima de asemanare duhovniceasca cu Hristos pentru a intra in rai, adica a fi impreuna cu Hristos Iisus si salas al Duhlui Sfant, continuand astfel viata in Hristos inceputa la Sfantul Botez. Multi Sfinti spun: sa nu va amagiti ca o sa mergeti in rai daca nu aveti experienta comuniunii cu Hristos si cu harul Duhului Sfant inca din viata aceasta.
De ce anumiti oameni nu vor putea intra in rai?
1. Putem face urmatoarea analogie. Daca o persoana umana manaca foarte mult si se ingrasa nu poate trece printr-o usa ingusta. Asemenea si omul impatimit si pacatos care nu vrea sa se pocaiasca este "ingrosat" de multitudinea de patimi si pacate si nu poate trece din cauza lui (si nu ca l-ar opri cineva) pe cararea stramta spre rai.
2.O alta analogie ar fi cu un avion. Cu cat avionul este mai usor cu atat el zboara mai usor si decoleaza si aterizeaza mai usor. Daca avionul este incarcat prea mult peste greautatea limita atunci el nu mai poate zbura. Asa si cu omul care nu doreste sa se pocaiasca. Patimile si pacatele ii ingreuneaza sufletul si nu poate "zbura" impreuna cu harului Duhului Sfant si cu Hristos Iisus in vesnicia si dragostea Sfintei Treimi.
Cum sunt vesnice chinurile iadului?
Revenind la analogia de mai sus cu omul care orbeste. Un om care a orbit va tanji toata viata lui dupa "lumina ochilor sai". Asa si oamenii care vor alege sa nu se pocaiasca de pacatele si patimile lor (prin Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales: Sfanta Spovedanie, Sfantul Maslu, Sfanta Euharistie) vor orbi duhovniceste si toata viata lor atat aceasta (chiar daca nu este atat de evident) cat si cea viitoare vor suferi cumplit ca nu mai pot primi dragostea Sfintei Treimi, nu mai pot conlucra cu harul Duhului Sfant. Desigur ca si ingerii cazuti (demonii) au aceeasi suferinta cumplita ("focul si scrasnirea dintilor".)
|