[Igor_Paslusnik]

Doamne ajută, C. Mihai.

Procedura dvs., a fost foarte bună. Felicitări.

Am fost, suntem şi vom fi, responsabili numai noi şi nimeni alţii, pentru educaţia care o dăm copiilor noştri, modul cum o oferim, repercursiunile formării caracterelor şi personalităţilor copiilor noştri, prin educaţia primită, iar fiindcă familia este mai presus de orice guvern şi formă de organizare politică, părinţii sunt principalii şi cei mai importanţi oameni din viaţa copilului, ei, părinţii, au cuvântul cel mai înalt, cu prioritatea cea mai mare, pentru un copil, prin urmare, orice forme de organizare umană, se supune părinţilor şi familiei, când e implicată complexitatea vieţii copilului lor.

Copii şi adolescenţii noştri sunt sexualizaţi forţat, de o societate tot mai îndepărtată de Dumnezeu, de conştiinţă şi de normalitate.
Să nu permitem să fie şi demonizaţi sau posedaţi forţat.
E suficient, că pentru fiecare patimă care o are omul, are câte un demon în el. Măcar copii, să fie ţinuţi cât mai departe de patimi şi sexualitate.

Suntem datori să luăm măsurile necesare, creştineşti, de a apropia societatea de Dumnezeu, de conştiinţă şi de normalitate.

Copii sunt viitorul omenirii. Elitele lumii, ce sexualizează copii, ştiu asta şi caută să-i controleze, sclavagizându-i prin controlul de toate tipurile.

Societatea suntem noi şi copiii noştrii.

Iar ca o inspiraţie filologico-socialo-moralo-etică, ofer o variantă de MAGNA CARTA LIBERTATUM a FAMILIEI, prin care afirm şi susţin:

Noi, oamenii, alegem: nimeni şi nimic, niciodată, în niciun timp şi spaţiu, în nicio formă politică, nicio organizare de niciun fel, niciodată, nu are dreptul, nici obligaţia, cât timp viaţa nu este pusă în pericol, de a intra în familia noastră, în mediul vieţuirii noastre, în proprietatea noastră care este materială şi duhovnicească, să impună, să dicteze, să organizeze, să aranjeze, să manipuleze, să distragă atenţia, să modeleze, să activeze, să influenţeze, să recicleze, să înnoiască, să adapteze, nimic din ceea ce noi alegem că nu ne este de folos spre scopul dorit de noi, oricare ar fi acesta, care nu îngrădeşte în vreun fel libertatea de toate formele ale tuturor oamenilor şi viaţa lor, ci trebuie să fim cu toţi datori şi obligaţi să ne respectăm unii pe alţii, iar în spaţiile unde convingerile se expun şi intră în orice posibil conflict, în acele spaţii, fiecare să ridice o atitudine neutră, fără instigare la nerespectarea preceptelor de libertate a organizării modului de vieţuire ale celorlalţi, unde neutralitatea sprijină convieţuirea în pace, unde prin libertatea asumată şi responsabilă a fiecărei persoane, echilibrul unei societăţi sănătoase din punctele fiecăruia de vedere, este îndeplinită cu succes, urmând ca dacă aceste precepte necesare, sunt încălcate şi/sau viaţa oricărei persoane este pusă în pericol, în orice fel, pe termen scurt sau lung, să se intervină în toate formele posibile, făcându-se în acelaşi timp, tot posibilul omenesc necesar, raţional, moral şi etic, ca viaţa nici unei persoane să nu fie pusă în pericol în mod voit, în timpul organizării de reinstaurare a formelor echilibrului exprimate mai sus.

Am fost, suntem şi vom fi, responsabili numai noi şi nimeni alţii, pentru educaţia care o dăm copiilor noştri, modul cum o oferim, repercursiunile formării caracterelor şi personalităţilor copiilor noştri, prin educaţia primită, iar fiindcă familia este mai presus de orice guvern şi formă de organizare politică, fiindcă familia, este aspaţială şi atemporală, părinţii sunt principalii şi cei mai importanţi oameni din viaţa copilului, unde ei, părinţii, au cuvântul cel mai înalt, cu prioritatea cea mai mare, pentru un copil, iar prin urmare, orice forme de organizare umană, politică sau apolitică, să se supună părinţilor şi familiei, cât timp e implicată complexitatea vieţii copilului lor şi deci a societăţii.

DACĂ AM GREŞIT CU CEVA, VĂ ROG AJUTAŢI-MĂ ŞI CORECTAŢI-MĂ.

Iertaţi-mă, dacă v-am smintit.

Doamne ajută.