Citat:
În prealabil postat de conradcrusader
Ma opresc asupra ultimilor puncte expuse de tine. Cred ca, in primul rand, cel care a divortat nu trebuie sa fie blamat pentru alegerea sa, ci ajutat cu atentie si dragoste crestineasca. Divortul, indiferent de motivele care duc la el, este un act ce aduce tulburari si anumite sensibilitati in sufletul celui care il poarta. Asadar, are nevoie de prieteni, are nevoie de credinta, are nevoie sa se regaseasca. E un taram sensibil pe care nu putem umbla cu Cuvintele Mantuitorului pe post de pietre. Cuvintele Domnului sunt un adevar incontestabil, dar sa nu uitam ca El este Iubire si ca nu vrea pierirea vreunui suflet, ca a venit nu pentru cei drepti ( si cine-i drept dintre oameni?), ci pentru noi, cei raniti. Deci, cu atat mai mult, trebuie sa oferim atentia noastra celui divortat si sa-i oferim sfaturile si sprijinul cel mai potrivit. Si cred ca cel mai bine pentru un om care a trecut prin asa ceva, este apropierea de Biserica, de un duhovnic cat mai bun si de oameni credinciosi si care sa-i ofere o prietenie sincera si adevarata. Eu stiu ca Biserica ingaduie si a doua casatorie. De ce nu? Daca e voia Domnului, poate isi va reface viata de familie si va fi mai atent pentru a nu repeta greselile trecutului.
|
Multumesc pentru intelegere. Sunt constient ca nu este usor , sa ajungi sa l intelegi pe un om , fara sa l poti cunoaste mai bine .Am deschis acest subiect, nu pentru ca eu as fi nevinovat de tot ce sa intamplat ,in acesta despartire ,cu toti avem momente in viata de slabiciune de neputinta cand poate daca.. eram mai credinciosi mai puternici depasam aceste momente de slabiciune ,si poate nu se ajungea aici.Dar pentru ca stiu ca va fi foarte greu sa ne impacam desi .. numai Dumnezeu stie asta nadajduiesc, ca ma va ajuta Dumnezeu, sa urmez o cale mai buna .