Păi nu există alt fel de post decât postul negru sau voi credeți că vei căpăta haina cea albă a credinței și a Cuvântului dacă n-o îmbraci în prealabil pe cea a postului negru?
Dar nu de ochii gLumii ca smolindu-ți fața și dregându-ți vocea să duci în ispită pe cei ce te văd pe la răspântii îmbrăcat în sac plin de găuri și petice... că doar nu poți pune petic nou la burduf vechi, știți voi de ce, și nici nu se lasă din mână pasărea paradisului pentru cioara de pe gard, chiar dacă ea îți promite libertatea aplaudată.
E vorba în părimul rând să nu ai tu pretenții, că dacă pătimășia își face plinul, imediat ''păcatul mai mic'', șerpișorul, se dezvinopvățește învinovățind cu ironii ca musai să se răzbune până la urmă căzând în judecată.
Și dacă ai osândit gata. De atunci încolo vin dracii să le faci dreptate, să le împarți iadul, să le dai lecții, și te batjocuresc cu mângâieli și lingușiri ajutându-te să nu mai suporți pe nimeni pe teritoriul tău, din pismă, ca numai tu să te arăți frumușel în zonă... așa ca lumina orbitoare a înțelepciunii care are pe corneea transparentă o gaură a cheii pe unde studiază noi modalități de cojoacă luminoasă a goliciunilor aleatroare care abea așteaptă.
Dar frumusețea sexy=păcat! și ea e cea mai xenofobă îndeletnicire bărbătească a credinței frumosochiulului necredincios.
Așa că spală-ți fața și piaptănă-te și unge capul tău când postești ca să se vadă Cui postești... că dacă te vede gLumita Sulimenita precis te fură și te ia de bărbătuș... acuș acuș. Mintenaș.
Și apoi o să plângi ca greierele și furnica:
''Cri cri cri, toamnă gri, nu credeam c-o să mai viiiii, zise el cu glas dogit ridicând un picioruș, negru mic muiat în tuș: tare-s mic și necăjit... dar de-acuș s-a isprăvit.''
E greu că mândria vine tocmai de la post, iar dacă nu postești cazi în ispită prin pofte... deci trebe o cale de mijloc între ele... adică să și ții post negru la răutate și vorbe spurcate și urâcioase și răzbunător răzvrătite, și să nu mânci nimic altceva decât pe Iisus Hristos, dar și la pofte ca nu cumva să te ademenești întărâtându-te la tot felul de curiozități ''luminoase'' ce răsar din frumusețile goliciunilor... adică nici înghețată nici dezghețată, nici fructe, nici plăcinte sau gogoși, nici papanași, nici mămăliguță, nici paste, nici orez, nici pituță bună și moale, nici verdețuri, nici pește, nici vinișor, nici pastramă, și nici cremvurști sau grătărele sau pulpițe de pui sau supe sau bere, că nici berea și nici pălincă nu e voie... dar dintre toate cea mai nerecomandată e necredința, că eroul dracului se îmbracă în piei de oi și viclenește și degustă toate păcatele ca să știe el cum e... păi nu așa trebuie să știi păcatul făcându-l pe el, pe asemenitorul cel trufaș, ci păzindu-te mai înainte ca nu cumva să-l faci, nici prin gând să nu-ți treacă născoceala mișto a unui adulterojochi că gata, ai înscenat, ai luat rolul în serios și te-ai batjocurit neștiind că jocul ăsta e murdar chiar dacă ai interpretat foarte frumos asemănarea cu baalaurașul... aș, aș, aș ce i-aș face dac-aș părinde-o... Ce? Nu vezi că ești curios și obraznic? Și dacă nu-ți pasă crezi că devi erou ca să-ți dea cineva diplomă de bou și să-ți puie medalie de putoare care îmbracă postul în culoare?
Deci e vorba de post negru orice post ar fi... restul sunt copilării... un fel de scuze triste de păcălici... arici pogogonici, adică e gogonată rău.
...Că exagerarea drăcească are trei căderi, dintre care cea mai mare e aia din miloc de unde ești hrănit cu caldoare, și îți zice cu gura ta că cică ''extrama aia din mijloc nu e extremă ci e un păcat mai mic, și ca atare e neglijabil așa că veselește-te suflete: mâncă, bea, distrează-te, vezi, și dă-ți seama că ai strânse în hambar destule pentru multă vreme... numai gogonele și făinuță bună de tot, așa că te poți crede chiar erou...'' (dar că o să fii eroul dracului acoperit cu piei de oi asta nu-ți mai spune nimeni, dar îți spun eu, acolo o să ajungi, că io-s pățit. Dar cine te pune să te iei după mine? Ia-te după sfinții Domnului!)
PS: io țin post alb.