[sophia]

Mai intai ca am observat acum ca acest subforum are o denumire incorecta.
Ar trebui sa se cheme "Monahismul" pentru ca vorbim si de maica, nu numai de calugar.

M-am hotarat sa deschid un fir nou pentru ca au aparut niste discutii si nelamuriri pe forum.
Pe firul cu femeia si moda nu-si are rostul discutia despre Athos, iar pe firul cu Drumul calugariei s-a facut un ghiveci, pentru ca se deturneaza mereu discutia.
Cred ca ar fi bine sa aflam totusi viata monahala si regulile ei, ca sa evitam tulburarea si a noastra si a monahilor.
Asadar mai incerc eu o data.

Propun spre discutie urmatoarele aspecte:
Monahul in general paraseste lumea, se retrage la manastire.
Ce in seamna concret acest lucru?

Am vazut ca la unele manastiri de calugari (barbati) este interzisa intrarea femeii. Ca e stabilit de Maica Domnului, sau de stareti, exista acele interdictii.

La manastiri de maici de ce nu sunt astfel de interdictii? Se spune ca ele au nevoie de preot pentru slujba si duhovnic. Bun, corect. Dar s-ar putea interzice intrarea altor barbati si sa fie lasat numai preotul. Unii spun ca femeile nu au ispite, precum barbatii. Ba eu zic ca pot sa aibe.

1. Monahii din aceste manastiri (de ex. Athos) au contact cu lumea (mama, bunica, sora, alte rude, prieteni etc.)?
Stiu sa se gospodareasca absolut singuri, fara ajutor femeiesc?
Au voie sa coboare in lume? Fac vreo scoala, vreo facultate? Au voie?

2. Se spune ca un motiv este ispita din partea femeii, inclusiv partea femeiasca de la animale (se spune ca nu au voie sa aibe nici animale de parte femeiasca, ceea ce inseamna ca tin si post permanent caci nu mai au lapte, oua, produse de animale femele). Nu stiu eu, asa se spune.

Si este de inteles pe undeva ispita, dar atunci oare ea nu se poate schimba in directia masculina? Nu exista pericolul unei alte ispite mai mari si mai pacatoase?
Si inteleg ca nici maici nu au voie sa mearga in acele manastiri, ceea ce inseamna ca si ele pot crea ispite, cu toata tinuta si curatenia lor?

3. De ce este totusi permis sa mearga vizitatori la manastiri (in general)? La maici au voie sa vina barbati turisti, la calugari au voie sa vina turiste.
Si mai ales de ce au voie sa fie calugarii duhovnici pentru mireni?
De ce se duce lumea peste ei in manastire?

4. Si daca monahii au aceste slabiciuni si exista pericolul ispitirii chiar si prin izolare si rugaciune, atunci poate ca manastirea nu-si are rostul. Poate ca fiinta umana nu este facuta pentru celibat.
Poate ca Dumnezeu a lasat totusi omul sa fie altfel.

E drept ca scrie pe undeva in scripturi ca omul sa stea singur, dar daca nu poate mai bine sa se casatoreasca. Oare nu e mai bine sa fie asa si pentru monahi?
Adica ma intreb daca ispita asta de natura hormonala spre trupesc in general, se poate totusi evita mai bine, daca se poate inlatura de tot.

Ca sa urmezi drumul monahismului trebuie sa renunti nu numai la lume ci si la corpul tau, pana la urma.
Ca totusi in final nu persoana de sex opus este cea care te ispiteste, ci hormonii tai, nevoile tale firesti.

Manastirile ortodoxe au totusi mult contact cu lumea. Exista duhovnici, exista bolnite, exista scoli si orfelinate mai nou, exista tursim. Si toate astea sunt activitati care implica si ispite.

Citeam de parintele Paisie Olaru ca era si pustnic, adica avea o chilie agatata de o stanca, singur, dar...era si duhovnic si veneau gramezi de oameni la el, si femei si fete.
De ce? Nu-mi este clar cum se impaca acestea doua.

Monahii totusi nu pot sa lase lumea. Sunt oameni in primul rand. Si pe urma si ei au datoria/ascultarea sa se ocupe de lume si mantuirea ei.

Poate ca ar trebui sa nu ne ducem noi mirenii la ei la manastire, ci sa coboare unii dintre ei spre noi sa-si faca ascultarea si apoi sa se reintoarca la manastire.
Sa le ramana manastirea numai lor. Iar turisti, bolnavi si orfani sa ramana in afara ei.
Ma gandesc ca poate pana la urma este mai bine cum fac catolicii. Au manastirile lor si de acolo se duc zilnic la scoli, spitale, acasa la oameni bolnavi si batrani si isi fac treaba.
Citeam chiar aici pe forum ca exista unele grupari care traiesc in forma de calugari, in lume.
De curand am aflat de la televizor ca exista persoane (chiar casatorite) care sunt totusi membri in manastiri si care se ocupa de social (aduna donatii, se duc si distribuie la cei nevoiasi, ajuta) din partea manastirii de care apartin.

Nu stiu daca aceste solutii ar fi acceptate si in ortodoxie.
Ma gandesc eu ca monahismul este de mai multe feluri si este corect asa.
Unii vor partea sociala si lucreaza pentru lume si acolo isi vad sarcina de la Dumnezeu si implinirea, iar altii dimpotriva vad rugaciunea, izolarea, spiritualul si acolo isi vad chemarea si sarcina de la Dumnezeu.