View Single Post
  #9  
Vechi 21.07.2014, 03:29:08
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit

Duhovnicul mi-a răspuns mai demult că Dumnezeu nu face contabilitate. Atunci nu prea l-am crezut, acum parcă îi dau crezare.

Spovedania era pe la începuturi menită păcatelor celor deosebit de grele, de genul infracțiunilor, pentru care era necesară intervenția episcopului locului pentru a primi iertare. Era dat un canon pe măsură, plus despărțirea de Euharistie pentru o perioadă de genul anilor, după cum găsim scris și acum prin cărțile sfinte.

Acum însă creștinul de rînd nu mai crede că prin rugăciunile zilnice personale și prin rugăciunile publice împreună cu Biserica i se iartă păcatele. Ba nici preoții moderni nu ne învață lucrurile astea, ca să nu cumva să îndepărteze oamenii de Taina Spovedaniei - cumva e de înțeles, dată fiind starea de fapt a creștinismului din zilele noastre.

Mai mult, este știut că prin însăși Taina Împărtășirii păcatele se iartă - e atît de limpede. Nu toate, ci alea comune, nu cele de moarte pentru care e necesară Mărturisirea. Și aici intervine prea marea prudență ca nu cumva să aibă preotul pe conștiință credincioși care se ard astfel de focul euharistic apropiindu-se de Potir fără să fie iertați mai înainte obligatoriu prin Spovedire.

Problema e de fapt ce facem noi după momentul căinței, mărturisite prin preot sau direct Domnului: ne schimbăm în bine, ne străduim să renunțăm la cele ce ne apasă conștiința sau rămînem într-o stare de acceptare a condiției ”normale” de păcătoșenie dinainte de Spovadă sau de rugăciune? Psalmul 50 e perfect pentru a medita pe tema asta.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote