Problema tuturor ateilor este ca omul NU poate trai fara Dumnezeu.
Si cand spun ca nu poate trai fara Dumnezeu, ma refer la faptul ca nu poate trai in calitatea de om, adica de fiinta constienta de sine.
De ce? Fiindca pentru om, a fi, a exista, inseamna a fi constient ca esti.
Aceasta deoarece omul este singura fiintare care isi pune intrebarea : Ce inseamna sa fii ?
Si el isi pune aceasta intrebare fiindca el se simte pe sine ca fiind, ca existand.
Iar a te simti pe tine insuti ca fiind inseamna a fi constient ca esti.
Din acest motiv simplu, omul NU isi poate imagina, NU poate concepe la baza existentei decat tot o Fiinta constienta de sine. Aceasta Fiinta este Dumnezeu.
De aceea omul este condamnat la Dumnezeu. El este condamnat la sens.
Nu poate trai ca om, daca nu are un Dumnezeu si daca nu are un sens.
Ateii care se simt confortabil afirmand ca nu exista Dumnezeu, nu sunt oameni intregi.
Sunt niste monstri din punct de vedere afectiv. N-am zis-o eu. A zis-o Pascal, un geniu adevarat, nu un clovn precum Dawkins.
Asta e problema ateilor: ca omul e condamnat sa caute pe Dumnezeu prin insasi conditia lui de om. El NU poate concepe nici macar pe "a fi", fara a pune la baza existentei o Fiinta constienta, deci pe Dumnezeu. E limpede asta.
|