[fallen]

1. Daca arfii sa dicutam despre ipocrizie, desi nu e aici locul potrivit, ar trebui sa ma intreb, in anume situatii, cine e mai ipocrit? barbatul, atunci cand se simte bine cu femeia, desi nu o iubeste, sau femeia care desi este satisfacuta in intimitate, se plange ca nu e multumita de relatie in general? O explicatie ar fii pt ambele variante : in cazul femeii, aceea ca placerea este o chestiune foarte efemera, care se evapora aproape instantaneu, iar in urma ei raman aceleasi nemultumiri; in cazul barbatului, presupun (n-am de unde sa stiu sigur) ca cele doua tipuri de satisfactie nu sunt atat de interconectate si interdependente (cea fizica cu cea sufleteasca). Dece continua fiecare sa profite totusi de aceste ultime pleceri si avantaje pe care si le ofera unul altuia? Nu stiu; ori pentru ca sunt casatoriti sau traiesc impreuna de o viata, ori pentru ca le e de ajuns, ori ca e mai bine decat nimic.

2.Un alt exemplu de posibila ipocrizie, care de data asta nu mai are nici un fel de conotatii sexuale, poate fii atunic cand desi te declari ateu, totusi in momente de cumpana nu pregeti sa zici macar "doamne ajuta" sau chiar sa te rogi. Mereu m-am intrebat, la cine se roaga ateii in astfel de momente, sa priimeasca ajutor? Pentru ca sunt convinsa ca in subconstient macar, orice om se roaga. acela care nu se mai roaga, a renuntat, acela nu e neaparat ateu, ci e un om deznadajduit, deprimat. din contra, acela care nu s emai roaga cu disperare (da doamne sa iasa bine, te rog, ajuta-ma, nu ma lasa) ci spune doar "Doamne,faca-se voia Ta", poate ca nu e neaparat un om resemnat, ci un om care a castigat smerenia si stie ca daca se lasa pe mana Domnului va fii bine.

3. cat de ipocrita sunt eu insami, sau altii in situatia mea? Acum tin la traditie (ce-i drept, mereu mi-a placut, si am tinut), nu mi-au placut niciodata petrecerile in cluburi, insa au fost si momente in viata, de-a lungul anilor, cand m-am dedat la desfrau, in asemenea momente, in zile de sarbatoare, sau in zilele de post dinainte, cand eram si eu tanara si indragostita. Acum regret ca nu am purtat de grija, insa lumea care ma cunoste si stie ce am facut ma considera, desigur, cea mai mare ipocrita, la fel si pe celelate femei care in tinerete s-au simtit bine si acum se pocaiesc. Lumea crede ca fac asta doar pentru ca "nu le-a mers", au imbatranit, nu mai sunt dorite, sunt dispretuite de cei care, candva, au profitat de ele, si acum asteapta de la Dumnezeu iertarea si totodata reabilitarea in fata oamenilor, sa vada si acestia ca se caiesc si ca vor sa devina persoane serioase, si poate , cine stie, pana la urma mai au o sansa sa se realizeze si in casnicie si viata de familie. Inafara bisericii, insa, sunt mult mai multe persoane, si femei si barbati, care desi au desfranat in tinerete, s-au reabilitat mult mai usor, s-au asezat la casa lor, s-au cumintit, si nimeni nu ii mai judeca, cel putin in aparenta.