[catalin2]

Am mai dat acest citat pe acest subiect, iar link-ul l-am dat acum cateva zile. http://www.cuvantul-ortodox.ro/taina...asa-pregatire/

Parintele Arsenie Papacioc: "Aşa cum am spus, impărtăşirea nu trebuie considerată după idei fixe, numaidecât deasă sau rară. Rară, pentru că e prea mare Dumnezeu, prea mare harul Său. Si iţi trebuie o pregătire. Dacă n-ai haină de nuntă…!? Păi, Scriptura spune că te leagă şi te dă afară. Deci trebuie să fii pregătit. Si dacă te impărtăşeşti foarte des, incepi, ca fiinţă omeneasca nerodată, neşlefuită, s-o iei ca un obicei, nu cu teamă şi frică de Dumnezeu. Dar dacă o iei din obişnuinţă sau zilnic, cum am auzit ca se face in unele părţi, este o greşeală extrem de mare. Pentru că nu postirea în sine decide, dar ea este necesară, ca să te mai strujească niţel trupeşte."

In plus, Parintele Paisie Olaru: “Nu deasa Impărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea pacatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa Impărtăşanie este semnul slăbirii credintei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. Indreptarea şi sporirea noastră pe calea mântuirii incepe cu deasa spovedanie şi se continuă prin post şi rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, impăcare cu toţi şi smerenie. Numai după ce facem toate acestea ne putem impărtăşi mai des. Altfel cum sa-l primeşti pe Domnul cerului şi al pământului când sufletul tău este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales, plin de mândrie?”

Parintele Staniloae: "De aceea trebuie o pregatire in acest sens din partea omului. ÂŤCine se impartaseste cu nevrednicie judecata siesi mananca, nedeosebind trupul DomnuluiÂť (I Corinteni 11, 29). De ace*ea e mai buna o impartasire mai rara dar bine pregatita, primita cu mare concentrare de putere si cu hotararea de a conlucra cu puterea din Trupul Domnului, decat o impar*tasire int-o stare laxa, nepasatoare, a puterilor proprii. O impartasire deasa cu Trupul si Sangele Domnului poate duce la slabirea concentrarii in primirea Lor. De aceea credem ca nu e bine sa se impartaseasca toti credinciosii sau foarte multi la fiecare Sfanta Liturghie, fara spovedanie si fara post, chiar daca ei se socotesc lip*siti de pacate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simtire al primirii Sfintei Impartasanii. Prin spovedanie ne recunoastem greselile: doar astfel ne taiem mandria noastra. De aceea Biserica Ortodoxa pas*treaza randuiala de a conditiona participarea la jertfa euharistica de marturisirea pacatelor, de recunoasterea vinovatiei noastre."

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, despre cei ce se impartasesc cu nevrednicie: „Boala şi neputinţa, precum şi moartea celor ce se fac vinovaţi de Trupul şi Sângele Domnului nu sunt obişnuite, ca la toţi oamenii. De obicei la aceştia bolile şi neputinţele sunt mai mult sufleteşti, dar se răsfrâng şi asupra trupului. La ei vine boala pe neaşteptate şi făra sa aibă vreo pricină firească. Ii ajunge de multe ori paralizia sau boala grea la creier. Mai toţi au mereu fiori de frică, neastâmpăr şi sunt cu ideea că-i urmăreşte cineva şi-i persecută, intocmai cum spune in Sfanta Sfânta Scriptură despre Cain“.