Te înteleg dar repet, mie mi s-a spus altceva.
E vorba de a nu te mai gândi la persoană, nu de a o urî. Nu e acelasi lucru. Iar la mine, am mai spus, nu e vorba de cineva din familie, deci am si „luxul” de a fi rupt relatiile cu totul si de a nu fi obligată să o văd, în nici un fel.
Asa este, dacă te-au sfătuit să te rogi, este situatia ta si sfaturile care ti s-au dat tie.
Însă în principiu, sfatul de a nu te mai gândi la persoana care face vrăji mi se pare că are fundamentul ei de bun-simt; nu există degeaba. Pentru vrăjmasi te rogi în mod coerent si clar, ca să spun asa; în cazul unor oameni care-si pun în pericol propria mântuire, cum ar fi vrăjitorii, sinucigasii, practicantii yoga sau mai stiu eu ce alte păcate în care persoana se bagă cu bună stiintă, si care îi pericilitează clar existenta în vesnicie, nu ne băgăm, se lasă în judecata lui Dumnezeu. Repet, asta nu înseamnă că-i urâm.
Explicatia e faptul că ar fi un semn de arogantă să ne rugăm lui Dumnezeu în aceste cazuri - e ca si cum i-am spune noi să-i salveze. Stie El mai bine ce să facă cu ei - inclusiv mântuirea; în poate salva. Dar e bine să ne vedem de ale noastre. Personal, cu „X” nu se putea dialoga si sfatul mi se pare foarte potrivit în cazul meu. Dacă a făcut o dată ce-a făcut, fără scrupule, nu mai stau si eu în preajma ei să o provoc/smintesc, si cu atât mai putin să fac conversatie cu ea, cum îmi recomanda cu totul candid si naiv o tânără, pe primul thread.
Îti doresc si eu numai bine si îti multumesc pentru că te-ai străduit să pui lucrurile în perspectivă si să mă ajuti. Am retinut sfatul medical si am să mă interesez, că trebuie.
Doamne ajută.
|