[Carmen FUNIERU]

Iisus Hristos şi-a asumat singur crucea şi singur a pătimit pe cruce, ca om, fără a cere ajutor de la Dumnezeu-Tatăl.
De aceea suferinţa lui este cea mai cumplită dintre toate suferinţele omenirii.
A acceptat aceasta din marea lui iubire faţă de noi.
Fără Jertfa Lui supremă, lumea, căzută în păcate grele, nu avea şanse de mântuire.
Dragostea lui nemăsurată şi faptul că era fără de păcat, i-au dat puterea să îndeplinească până la capăt misiunea pentru care venise pe Pământ.
Ajuns în culmea suferinţei, a rostit cuvintele "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit", dar nu în sens de cârtire.
Alţi oameni, cum ar fi mucenicii, au suferit şi ei chinuri grozav de grele, dar au fost ajutaţi şi întăriţi în patima lor de însuşi Hristos-Dumnezeu.