"Pe când vlădica Pavle era episcop de Raska și Prizren, Episcopia respectivă avea doar un automobil, un Wartburg. El era folosit în general pentru transporturi în interesul bisericii. Episcopul Pavle se urca rar, căci umbla mai mult pe jos. Odată, când a venit la dânsul în vizită un apropiat al său de pe vremea seminarului teologic, Ștefan, episcopul Zicej, cu un Peugeot după ce au pornit să viziteze câteva localități din episcopie, vlădica Pavle a zis:
- Frate Ștefane, chiar ca e bun Wartburgul ăsta al tău!
Patriarhul Pavle, după cum este cunoscut, a continuat să trăiască la fel și după ce s-a mutat la Belgrad. Belgrădenii îl întâlnesc adesea pe stradă, în tramvai, în autobuz... Astfel, odată, pe când mergea singur, suind trotuarul străzii Regele Petru I, în care se afla sediul Patriarhiei, îl ajunse, cu un Mercedes ultimul răcnet, unul din preoții cunoscuți ai unei parohii arhicunoscute din Belgrad. A oprit automobilul și a ieșit:
- Sfinția Voastră, permiteți-mi să vă conduc! Spuneți numai încotro... Patriarhul a intrat în automobil, și îndată ce s-au pus în mișcare, a întrebat:
- Spuneți, părinte, al cui este automobilul acesta?
- Al meu, Sfinția Voastră!
- Opriți! - porunci Patriarhul, a ieșit, și-a făcut semnul Crucii și a zis preotului:
- Dumnezeu să vă aibă în pază!
Fusese ședința Sfântului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Sfinția Sa se îndrepta, precum îi este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrală. Când ieși din Palatul Patriarhiei, zări parcate o mulțime de automobile mari, negre. Întrebă:
- Ale cui să fie atâtea automobile luxoase?
- Ale episcopilor noștri, Sfinția Voastră! Au venit cu ele la ședința Sinodului -răspunse preotul care-l însoțea.
- O, vedea-i-ar Dumnezeu, cu ce ar fi mers dacă nu ar fi depus votul sărăciei?!"
|