[vsovivivi]

Dimineaţa devreme a trimis Dumnezeu sfinţi şi prooroci ca să te scoată din cădere şi din bătaia năpraznică şi amară care va urma, ca să nu sugi dulapu' pentru ca să scapi atunci când ţi se va da... cu pulanu' peste cap.

Dimineaţa devreme ţi-a vorbit şi la început de orice ţi-a spus cu blândă mustrare că te spurci singur deznădăjduind, căci asta înseamnă 'ţine mintea la iad şi nu deznădăjdui', adică ţine mintea la mustrare şi nu te spurca cu deznădejdea, căci este scris ca noi creştinii să avem nădejdea că vom fi împreună cu Iisus, fie că vor învia cei ce au murit mai înainte în Domnul, fie că noi cei ce vom fi rămas vom trece prin moarte ca să fim cu El, fie vom vieţui la nesfârşit împreună cu El ca în Rai aici pe pământ, fie vom muri şi vom învia de câteva ori ca să ne dovedim dreptatea şi să moştenim cerul şi pământul cel nou al drepţilor, acolo unde locuieşte Dreptatea adică Dumnezeu Sfântul împreună cu toţi sfinţii şi îngerii statornici.

Deci căscatul ăsta eretic al lăcomieie ochilor şi semeţiei chipului ascuns şi trufiei vieţii în trădare adică în ipită pe ispită de parcă ai fi incoruptibil şi infailibil e păcat mare căci deznădejdea înfumurată cu care priveşti ca să-ţi pui încrederea fatalistă în idoli ispitind pe Domnul te spurcă complet cât ai clipi!.. şi e păcat de Dumnezeu, căci Îl lepezi aşa încet încet şi te va mânca făţărnicia, şi vei muri în păcatele tale fără greşală dacă nu te pocăieşti, vei putrezi acolo unde stai în ascuns cu câştigul tău viclean păstrat în ascunzişul ochilor căscaţi exact precum a putrezit brâul de in neudat al lui Israel cel vechi şi al trădătoarei Iuda băgat de Ieremia în crăpătura din piatră în munte, aşa după cum i-a arătat Domnul că a putrezit, deşi era închisă gura crăpăturii cu pământ.

Nimic n-a ajuns acolo la ea, nici apa, nici insectele, nici bacteriile, nimic, şi totuşi brâul de in a putrezit!.. fiindcă Domnul v-a lipit de El ca un brâu de in curat iar voi v-aţi alipit de idoli şi l-aţi lăsat pe Dumnezeu în timp ce neamurile păgâne nici până astăzi nu şi-au lăsat idolii lor deşi ăia nu sunt Dumnezei, şi iată că recabiţii nu beau vin şi nu zidesc case, nu seamănă livezi, şi trăiesc în corturi aşa cum le-a poruncit tatăl lor Recab şi pentru că ei au ascultat de părintele lor până azi deşi nu era Dumnezeu decât un om iată că întotdeauna recabiţii au înaintea Domnului pe unul dintre ei care să fie auzit de Dumnezeu... iar casnicii Domnului cei făţarnici nu au pe nimeni şi rugăciunile lor cele lungi se scufundă ca plumbul spurcat de vrăjitoare la fundul oceanului.

Adică ''...şi nu ne duce pe noi în ispită, în Babilon şi-în Babilochi, ci ne izbăveşte de cel rău prin ispite şi încercări, căci a Ta este Împărăţia şi...''