[vsovivivi]

Puiul de om foarte alintat, copil de bani gata răsfăţat, obraznic, veşnic nemulţumit şi plin de pretenţii, creşte ca un prinţişor sminţişor şi se face mai gras ca un viţel îngrăşat, creşte ca un talent deosebit plin de talente, apreciat şi lăudat de toţi cunoscuţii tatălui, subalterni sau care au avut cândva nevoie de el, sunt siguri că cică va fi o somitate în materie... de orice.

Acest pui de om gLumesc şi nu pui de Dumnezeu ci pui de om şi atât, ajungând el mare devine ereges, aşa ca buda, falnic, frumos, bine pregătit, deştept, îndrăzneţ, serios, având deci toate competenţele şi calităţile gLumii, şi ca orice rege bineînţeles că vrea amante, vrea fete tinere şi frumoase, fete bogate ca el, vrea să borască pe străine, să scuipe, să fecundeze fără obligaţii, deci se lasă plătit de babacii înstăriţi care l-au crescut ca să plătească ei pentru păcate şi dacă nu trăieşte pe banii lor atunci se angajează undeva pe post mare ca să aibă unde să lucreze pentru a primi bani ca să plătească şi el pentru păcate.

Acest tânăr neştiutor, mândru de sine, vrea să fie şi creştin dacă nu cumva a fost botezat de mic, şi atunci descoperind credinţa şi îmbrăcându-se el cu hainele credinţei tăgăduind însă puterea ei căci nu-i place sărăcia dar văzând că Harul stă departe de el, caută atunci să-şi cumpere harul prin mită sau la bogaţi şi merge să plătească harul cu bani tot aşa cum şi-a cumpărat păcatele, căci îşi permite, îşi permite fiindcă a ajuns un fel de rege şi acum eregesul e foarte mânios pe Har şi pe Dumnezeu că de ce nu are şi el duh sfânt ca sfinţii, şi vrea să cumpere Har tot aşa cum a cumpărat mai înainte păcatele. Nu se poate şi Chefa, adică sf. Ap. Petru a zis vrăjitorului că nu poţi cumpăra harul pe bani şi nici să faci afaceri cu har ca să te îmbogăţeşti, căci aia avea în inima lui crezând el că aApostolii şi creştinii asta urmăresc, şi atunci ar fi voit şi el să fie un nou tip de speculant vrăjitor.

Acuma acest personaj, ajuns în culmea experienţelor lui păcătoase, dând de bai, de boli, de întâmplări rele, ajunge ca un mare 'înţelept' să facă analize foarte competente şi să emită păreri foarte drepte, foarte bine socotite... doar că ele au acelaşi scop: oricine să facă cât mai uşor bani cu care să-şi cumpere păcate.

Şi cum a ajuns la concluzia de sine că e un om de foarte mare valoare, toată viaţa lui fiind apreciat de oameni de foarte mare valoare, plăcându-i să se creadă un înţelept, deci intrându-i în cap dorinţa cunoaşterii înţelepciunii, vrea să experimenteze, şi cum practic experienţa are nevoie de situaţii reale ca să devină experienţă iată-l atunci pe eroul nostru celebru cum singur îşi concepe şi-şi crează şi-ţi născoceşte tot ce are nevoie adică tot felul de situaţii şi roluri pentru ca plasându-se în ele să vrea să trăiască foarte neprefăcut tot felul de bune prilejuri prin care să se afirme în fel şi chip şi ca să reacţioneze aşa cum i-ar plăcea lui sau cum ştie că i-ar place publicului sau de ce nu, cum îşi închipuie că i-ar plăcea Domnului, şi astfel, pentru a fi pe plac, crează situaţii în care se joacă jucând pe rând sau deoadtă, ca un măscărici căruia nu-i mai pasă, toate posibilităţile, trăindu-le complet pentru plăcerea de final inclusiv cu păcate şi răutăţi şi făţărnicii, deci trăind orice rol spectaculos chiar dacă unele roluri sunt de desfrânată, de criminal, de făţarnic, de om sadic şi hain, de afacerist zgârcit şi răzbunător, şi mai ales, prin asta, vrea să se arate păcătos şi deznădăjduit ca un fel de smerenie, căci aşa vede el la alţi prefăcuţi, dar nu păzindu-se ci păcătuind şi el fără oprelişti şi fără probleme ca să fie smoleala cât mai veridică, pentru ca personajele jucate să fie cât mai credibile, şi ca să fie liniştit împreună cu toată turma de oi pământească dezbinată şi împrăştiată şi fără păstor dar având stăpânire şi eregi şi generali şi comandanţi şi şefi de tot felul peste ea ca să-i dea impresia de unitate şi ascultare de mai mare.

La final, acest vierme, vine şi epite o părere cu care se înalţă lăsându-se copleşit de griji şi de probleme nerezolvate şi de probleme imposibile în curs de rezolvare la care lucrează din greu... şi dăruie încredere în jur că cică el le va rezlova, deci nicio grijă că el are încredere în sine şi are din belşug capacităţi mari şi e convins că poate şi se va rezolva... aşa se arată adesea, în smoleala asta superstiţioasă, iar părerea lui episă cu frică pentru slava deşartă o ţine sus ca împreună cu ea să plutească exact ca un dirijabil plin cu biogaz.

Deci pe scurt, primeşte bani sau lucrează pentru bani ca să plătească păcatele în care s-a văzut în tot felul de situaţii care i-au plăcut ca să se creadă şi să se arate în fel şi chip... şi-a permis mereu şi caută să-şi permită şi pe mai departe.

Dacă luminochiul din tine de pe stomochi este ca o cetate, ca o peşteră, ca o bulă, ca un balon, şi este plin de întuneric sodomic şi gomoric poftitor de fete necunoscute ca să le scuipi, să le boreşti, să le plăteşti ca să te lase să pui în practică scenariul şi situaţiile visate şi născocite şi lucrate căci îţi permiţi ca un casnic, cum atunci este şi cum va fi întunericul cel smolit pe afară şi semeţ şi sminţişor prin interior din tine care trăieşti la marginea iadului, dar mai mult, cum este întunericul cel ascuns al făţarnicului?

''Iată deci piatra de temelie şi în mijlocul ei şade răutatea!''

Nu puiul de om trebuie să fie smerit şi mic ci puiul de Dumnezeu e poruncă să se smerească pentaru ca să poată să fie Harul Duhului Sfânt foarte mare peste voi şi în voi. Nu faceţi viceversa!