Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Rostul animalelor este spre a servi omului (sau altor animale). Ele servesc drept hrana, imbracaminte, paza, companie ori in alte feluri mai rare (conduc orbi, ghideaza marinari, salveaza rataciti pe munte etc). Nu vad nicio logica pentru care ar avea viata de veci, fiindca pe lumea cealalta nu mai pot servi omului.
Prin anii 70 a devenit celebra fraza unui tanar preot catolic, care predica despre faptul ca numai omul (si ingerul) a primit darul nemuririi. O tanti mai in varsta s-a ridicat revoltata sa il infrunte, explicand ca porcusorul ei de Guineea va trai vesnic. E asa de minunat porcusorul ei de Guineea, incat precis Dumnezeu il va nemuri. Dealtfel, se stie, toti porcusorii de Guineea sunt minunati si toti vor merge direct in rai. "Dar, doamna," spuse preotul, "daca porcusorul dv de Guineea va merge sigur in rai, trebuie sa aveti mare grija de dv! Va dati seama cat va fi de nenorocit daca va vedea ca v-ati dus in alta parte ?"
|
Ca rostul pe lume al celorlalte fapturi este aceea de a-l servi pe om este un inteles care dezvaluie natura puternic egocentrica a "homo sapiens".
Unui stapan de sclavi, desigur, ca aceasta idee i se pare fireasca si justa.
Albii sudisti credeau sincer ca a fi serviti de oameni de culoare era edict divin.
Este suficient ca cineva sa obtina un status mai ridicat in societate ca servitutea celorlalti sa inceapa sa i se para legitima.
Cand omul are o perceptie mai inalta despre sine prin comparatie cu alte fapturi (cultivata de societate, parinti, scoala, religie sau parere proprie) ceilalti incep sa fie perceputi ca "obiecte de uz personal". Dispensabili atunci cand nu-si mai indeplinesc rolul de "servitori".
Omul ar trebui sa serveasca nu sa fie servit - sa ingrijeasca, sa protejeze atat cat ii sta in putinta.
Sa respecte orice forma de viata.
Aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa se apere. Insa sa caute sa produca cat mai putina suferinta.