[CristianR]

În predica la duminica de azi, a vindecării celor doi demonizați din Gadara, este abordată problema răului. Cum și de ce este posibil răul în creația lui Dumnezeu, dacă El este doar afirmație, fără negație (căci nu are contrariu, cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul?)?

“Întrucât Dumnezeu nu are contrariu, El e numai Da. Făptura are şi un contrariu al ei – neexistenţa. Căci a fost adusă de la nu la da”. Eu nu exist decât prin Da al lui Dumnezeu. Dar de la nefiinţă am fost adus la fiinţă; din contrariul existenţei. Şi neîncetat să cugetăm la adevărul existenţei noastre: existăm prin Dumnezeu şi prin Da al lui Dumnezeu. Dumnezeiescul Părinte Atanasie cel Mare spune, plecând tot de la ideea de necreat, care e Dumnezeu, şi creatura, care suntem noi, că în aceasta a constat ispita demonului, întâi: ca prin păcat să ne întoarcă la nefiinţă.

Omul, fiind adus de la neființă la ființă, poartă în sine și negația, posibilitatea de a spune nu:

Şi atunci reţinem, iarăşi: răul nu e în fiinţă, nu fiinţa devine rea, nu firea, ci viaţa, gândirea. Răul e numai în mintea noastră, numai în voinţa noastră. Aşa de adânc spune Sfântul Grigorie: Dumnezeu e bunătatea vie şi de viaţă făcătoare a celor vii. Pe câtă vreme atunci când ispita pătrunde în mintea omului, în voinţa omului, atunci duhul omului se uneşte cu răul; tentaţia lui, ispita către nu, către nefiinţă, către moarte.

Cei doi demonizați trăiau în morminte - loc al morții - și izolați, singuri, despărțiți de oameni (ce poartă pecetea chipului lui Dumnezeu):

aceasta era starea celor doi demonizaţi: mormântul şi despărţirea de oameni, de creaţie, într-o negare; o negare nu absolută, căci nu e cu putinţă. Absolut e numai Dumnezeu. O negare a totul. E un fel de duh al morţii. Răul nu are fiinţă; el e o negare, o lepădare, o îmbolnăvire, o tăgăduire, o despărţire de Dumnezeu, o paralizie.

Răul nu are existență în sine, moartea nu are ființă:

Şi înţelegem, atunci: răul e tocmai nefiinţa. E nefiinţă pentru că nu are fiinţă. Cum spune Sfântul Grigorie Palama: Ajungi duh mort nu prin fiinţă, căci nu e o fiinţă a morţii, ci prin lepădarea vieţii adevărate.