Noi trebuie să dobândim Raiul, trebuie să dobândim Împărăția Cerurilor. Trebuie să fim „teleghidați”, să avem o țintă: Raiul! Și orice moment al vieții noastre, orice alegere importantă a vieții noastre trebuie să se raporteze la asta: „mi-e de folos duhovnicesc sau nu? Mă duce cu un pas spre Rai sau cu un pas spre iad?”
Numai că noi nu vrem să alegem. Mulți tineri îmi cer diferite sfaturi, îmi pun întrebări la care ei înșiși știu răspunsul. Eu când îmi dau seama, din formularea întrebării, că știe răspunsul, îl întreb: „Spune tu sincer, care e răspunsul potrivit?” Zice: „Ei, mi-e greu!” Zic: „Lasă, lasă! Zi tu ce trebuie să faci!” „Cam așa ar trebui să fac!” Era evident că trebuia să facă așa.
La o conferință în Grecia, a fost întrebat un profesor foarte cunoscut de teologie, de la Salonic, Tselenghidis: „Ce trebuie să fac când duhovnicul nu e în orașul meu și nu am nici-o posibilitate să-i cer sfatul?” Și a răspuns: „Sunt atâția și atâția credincioși obsedați că nu au duhovnicul lângă ei, ca și cum n-ar grăi Evanghelia cât se poate de clar. Vrei să furi? Evanghelia zice precis: Nu fura! Vrei să minți? Evanghelia zice precis: Nu minți! Vrei să desfrânezi? Evanghelia zice precis: Nu desfrâna!”
Găsim răspunsuri foarte, foarte clare, numai că preferăm să ne gândim: „Dacă totuși eu aș desfrâna acum cu tânărul acesta, poate peste șase luni se va căsători cu mine și peste zece ani voi fi o mamă cu trei copii, pe care-i voi duce la Sfânta Împărtășanie cu o râvnă extraordinară!” Și fata îl cucerește pentru o noapte, pentru mai multe nopți, se și mărită cu el și, după ce s-a căsătorit, el îi spune: „Duminica n-ai ce căuta la biserică, e ziua noastră liberă!” În posturi: „Post? Post trebuia să ții la mă-ta acasă! În casă la mine nu se ține niciun post!” Și fata zice: „Of, of, of! De ce nu m-am gândit mai bine?”
E foarte trist! Fiți sinceri cu voi înșivă! Sunt atâtea și atâtea lucruri care pe voi vă țin departe de Hristos și voi le știți. Doar că e greu să fiți sinceri cu voi înșivă.
citat din cartea Repere de Danion Vasile. Intreaga carte poate fi citita free pe net la adresa:
http://www.danionvasile.ro/carti/REP...nea-Postul.doc
Toate cartile lui Danion Vasile pot fi citite gratuit la pagina:
http://www.danionvasile.ro/carti.php
si in continuare din aceeasi carte:
Mă spovedesc cât de sincer pot, însă după spovedanie se repetă cam aceleași păcate, deși mă hotărăsc să nu le mai fac, dar nu reușesc; îmi împlinesc canonul; care-i motivul?
Eu, în situația asta, când spovedesc și iar fac și iar spovedesc, fără să se schimbe nimic, îmi dau seama că aștept să-mi dea Dumnezeu mură-n gură. Îi zic părintelui: „Părinte, dar m-am rugat din tot sufletul lui Dumnezeu să-mi schimbe viața, și nu mi-a schimbat-o”.
De exemplu, nu mă port cum trebuie cu copiii mei. Ba-i mai cert, ba-i mai pocnesc la funduleț în loc să am mai multă răbdare cu ei. Dar, fiind în criză de timp, prefer să le dau două la fund decât să le explic ceva.
Și iar spovedesc: „Părinte, nu mă port cum trebuie cu copiii!”, și iar „nu mă port cum trebuie cu copiii”, iar „nu mă port cum trebuie cu copiii”, „iar nu mă port...” Și părintele zice: „Tu nu înțelegi că Dumnezeu te-a făcut liber! Dacă tu nu te lupți să te schimbi, degeaba Îl rogi pe Dumnezeu: «Doamne, schimbă-mă!»”
Eu mi-am dat seama că noi cu gura una cerem în rugăciune și cu fapta cerem alta. Fata cere: „Doamne, păzește-mă să nu cad cu prietenul meu!” Dar după-masa și seara îl ia în brațe pe prietenul ei, prin parcuri și pe unde-l mai ia în brațe. Dacă ea se roagă să-i păzească Dumnezeu fecioria, de ce-l roagă pe prieten să i-o strice? Cu gura nu-i zice nimic prietenului, dar cu trupul îi zice. Dacă ne rugăm ceva cu gura, să facem și cu fapta.