O rugăciune foarte frumoasă a unui nevoitor, a unui călugăr athonit, care cred că în sufletul său nu-și dorea nimic altceva decât îmbogățirea întru Dumnezeu, o rugăciune în care cred că ne putem regăsi cu toții. Zice așa:
„Nu doresc să trăiesc mult. Vreau să trăiesc cu Tine. Mult, viu și nesfârșit ești Tu. Vino și fă voia Ta întru mine. Vino când vrei și când socotești Tu. Vino ca o adiere, ca o binecuvântare, dacă socotești astfel, vino ca un fulger al încercării și arde-mi ființa dacă crezi că așa trebuie. Știu că ceea ce va urma vizitei Tale, în orice fel ai veni, va fi ceea ce-mi doresc mai adânc, ceea ce nu pot exprima și găsi nicăieri altundeva în afară de Tine. De aceea, pe Tine Te caut și aștept. Sunt dezamăgit de mine însumi, numai Tu rămâi, și vin la tine, Doctorul, luminarea și sfințirea sufletelor și trupurilor. Vin bolnav cum sunt și îmi încredințez Ție toată viața și nădejdea mea. Amin.”
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.
Doamne ajuta!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|