Mie imi place atat de mult rugaciunea (de fapt rugaciunile, ca sint mai multe, una pt Maica Domnului, alta pt sfinti, etc) de sfintire a icoanei (in functie de ce icoana este sfintita), incat practic, acea rugaciune, acea slujba de sfintire a icoanei, face diferenta intre icoana si orice altceva.
Pina la acea rugaciune, oricat de buna este dpdv estetic si cat de perfect ar infatisa dogmele de crediinta, nu este icoana.
Insa inainte de rugaciunea de sfintire, prin care practic devine icoana numai buna de inchinat la ea, inainte de asta, imaginea din icoana trebuie sa reprezinte dpdv vizual, cat mai corect dogmatic, cat mai corect un adevar de crediinta legat de imaginea infatisata.
Asta este diferenta intre un tablou - in care poti picta orice "poveste", nu trebuie sa exprime fix numai dogme si adevaruri de crediinta, si calitatea artistica de a putea fi icoana reprezentarea, care trebuie sa exprime un adevar de crediinta si atat (nimic mai mult, nimic in plus de la artist, si nimic in minus, nimic omis ca sa nu trunchieze adevarul de crediinta reprezentat vizual).
Zic bine?
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.
Last edited by adam000; 02.02.2013 at 22:03:47.
|