Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Problemele care s-au pus:
*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?
O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, oare de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra?
|
Dacă mă grăbesc la lucru, nu am timp să mă opresc, poate să cînte acolo și Paganini.
Eram în Antwerp mai demult și în centrul orașului un coreean cînta la vioară. Mi-a atras atenția piesa la care a ajuns, fiindcă o știam... Cînd m-am uitat pe lista lui afișată jos, mi-am dat seama ce cîntă: era un compozitor român, pe nume Constantin Dumitrescu. M-a impresionat că din vreo 15 piese atent alese, omul a inserat compoziția unui român.
Am vrut să-i dau un euro, dar m-am răzgîndit imediat. :)