Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
De asta avem duhovnic cu care trebuie să fim, vorba ta, sinceri. El să ne supravegheze și să ne îndrume, ca să rămînem pe calea corectă.
|
Persoana de care vorbeam avea duhovnic.
Cata ascultare o fi facut, partea a doua, dar din moment ce primea dezlegare..
Desi sunt oameni care stiu sa induca in eroare duhovnicul, poate nu 100% constient - e o mare problema sinceritatea, chiar fata de tine insuti incepand ca de acolo de obicei incepe sas se imputa treaba.
Duhovnicul judeca in general pe baza a ceea ce i se spune, f. putini sunt "vazatori cu duhul" ca sa te prinda cu minciuna cu care te minti si sa te forteze in felul asta sa renunti la ea, multi cred ca daca l-au dus pe duhovnic de nas, sunt ok si cu Dumnezeu.
E bolnav, stiu, dar SUNT oameni care gandesc asa si ma tem ca nu putini.
Nu degeaba se spune ca trebuie sa fim atenti cand ne impartasim, ca impartasanie + nevrednicie duce pe om la boala si nu cred ca e vorba doar de boala trupeasca.
Stiu, a fost logica aia "misto": "daca mergep pe ideea ca atunci cand ne impartasim suntem vrednici, asta duce la mandrie" dar eu cred ca e un fals sofism si o logica viciata.
Trebuie sa depasesti un anumit nivel moral, sa te invrednicesti de o anumita stare duhovniceasca, pentru a putea primi pe Hristos in trupul tau, altfel nu faci decat sa-l rastignesti iar, de data asta nu pe cruce ci chiar in trupul tau.
Daca nu percepi Sf. Impartasanie efectiv ca o hrana spirituala dupa care sa fii flamad si o iei pentru ca ai ajuns la concluzia ca "asa trebuie", si te impartasesti mai des decat te poti pregati si asimila, este destul de riscant si in cazul asta ii dau dreptate anitei, se poate ajunge la plictiseala si inca in forme f. grave, insotite de deviatii de la dreapta credinta.